The choice

Capitolul 10

După aproape 3 ore de mers indicatorul arată 10 km până la Bristol, înseamnă că imediat ajungem. Drumul a fost al naibii tăcut, Diana a adormit iar eu nu am scos nici un cuvânt, nici nu am coborât din mașină când mama a oprit pe autostradă să își ia o cafea. Am vorbit puțin cu Aron până când a ajuns la muncă, mi-a promis că week-end-ul viitor vine la mine.

"Am ajuns. " Anunță mama iar eu îmi mut atenția de la telefon înspre locul unde ne aflăm. O stradă cu puține case, vile, într-un cartier care pare a fi rezidențial. Suntem în fața a doua porți imense care se deschid și ne permit intrarea în ceea ce pare a fi imensul parc central din orașul meu natal. Mama conduce spre o parcare presupun, din moment ce mai multe mașini fițoase staționează acolo. Mă întorc înspre Diana și o scutur puțin în timp ce o strig încet și când se trezește o anunț că am ajuns. Coborâm toate din mașină, eu și sora mea începem să admirăm peisajul dar o voce masculină ne întrerupe.

"Ați ajuns, bine ați venit! " spune omul ce se îndreaptă spre noi, mai exact spre mama cu brațele deschise și un zâmbet imens pe față.

"Sam, scumpo.." o îmbrățișează pe mama și o sărută delicat pe buze iar noi ne uităm una la alta ne știind ce ar trebui să facem.

"Bună dragule. Ele sunt Emma și Diana. "Spune mama îndreptând atenția spre noi.

"Max, încântat fetelor." Întinde mâna spre noi iar eu fac la fel sfioasă. Ce naiba? Ar trebui să fiu supărată pe omul ăsta pentru că din cauza lui sunt aici dar defapt eu mă simt intimidată. Trebuie să recunosc că e un bărbat chipeș, e îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurți de vară gri și un tricou alb pe care scrie "Adidas", dar are un anumit farmec. Părul șaten închis este puțin ciufulit iar ochii căprui ne studiază cu atenție în timp ce afișează un zâmbet călduros.

"Da, și noi, hai să încheiem chestia asta stânjenitoare. "Spun pe un ton aspru, nu am vrut să sune așa dar chiar vreau să terminăm odată cu momentele astea aiurea. Max își pierde zâmbetul, mama la fel, pot să văd din privirea ce mi-o oferă că nu se aștepta ca eu să spun asta, sincer nici eu, dar e și puțin nervoasă pe mine. Soarta.

"Haideți să vă arăt camerele, sunt sigură că vor fi pe placul vostru. "Ne îndeamnă mama și noi o urmărim. Nu că aș avea cine știe ce chef dar nu am altă opțiune. Când ajungem în fața ușii principale presupun, îl aud pe Max spunând majordomului, care nu știu de unde naiba a apărut, să ne urce bagajele în camerele noastre, mai apoi îi aud pașii în spate venind spre noi.

Ușa se deschide iar noi intrăm în holul simplu de culoare crem în care se află doar un dulăpior pentru încălțăminte cred și un tablou mare cu bărci. De aici se vede o parte din sufragerie, o canapea mare neagră și o măsuță lângă ea, când înaintăm observ și restul încăperii- un televizor mare pe perete , flori in fiecare colț al camerei, un bar pe care sunt expuse multe sticle de băutură și pahare, iar în mijloc, pe tavan un candelabru imens în stil modern care pare a fi de cristal.

O urmărim pe mama care ne duce sus pe scările în formă de spirală acoperite cu mochete roșii și negre, în contrast cu balustrada albă.

"Ultima pe stânga e a Dianei iar cea de vis-a-vis e ta, Emm.." Anunță mama când ajungem sus la capătul scărilor unde se ivesc câteva uși. "Eu merg să o ajut pe Betta la preparat prânzul, ar trebui să fie gata in 20 de minute așa că vă aștept jos."continuă coborând scările. Cine e Betta?

Eu și sora mea înaintăm și ne uităm una la alta în timp ce deschidem fiecare ușile camerelor noastre. A mea e mare, mult mai spațioasă decât cea din vechea casă, pereții sunt de un alb imaculat, la fel și dulapul de pe peretele din stânga ușii care are în mijloc o oglindă. Ferestrele sunt imense, acoperite de draperii la fel de imaculate. Decid să deschid una din ele și spre surprinderea mea e o ușă ce duce la un  balcon unde se află un șezlong, două scaune și o măsuță din lemn. Un motiv întemeiat pentru a-mi petrecere timpul admirând curtea din spate frumos amenajată a acestei vile de vis . Mă bucur să aflu că am scări care duc în curte, deci voi putea coborî pe aici fără să mai fac înconjurul casei. Intru înapoi pentru a cerceta și restul camerei, patul e dublu, voi putea să dorm în toate pozițiile fără să cad din el, biroul de lângă pat e drăguț, la fel și ușa din lemn de lângă el care nu știu ce ascunde în spatele ei. O deschid și aflu misterul, e o baie personală, nu îmi vine să cred! Nu e foarte mare, e potrivită, cu o cadă pe măsura mea și un duș, voi putea alege să fac o baie lungă când voi avea nevoie să mă relaxez, de exemplu după o zi lungă la facultate, sau un duș rapid înainte de a ieși în oraș cu Aron. Apropo de facultate trebuie să vorbesc cu mama despre asta, să știu unde m-a înscris..și apropo de Aron trebuie să îl sun, deja îmi e dor de el. O bătaie în ușă mă face să tresar și mă întorc în cameră pentru a deschide.

"Acestea sunt bagajele dumneavoastră domnișoară, vă pot ajuta cu ceva?"

"Da, spune-mi pe nume te rog, sună prea ciudat cum ai spus mai devreme." Mă strâmb și majordomul chicoteşte.

"Bine, cum doriți..dorești"se corectează.

"Mai ai nevoie de ceva?" Zâmbește.

"Nu, mulțumesc. "

"Prânzul e gata, mama ta te așteaptă, la fel și pe sora ta."

"Ok, venim."

"Ok." Repetă și se îndepărtează.

Ok, asta a fost ciudat.

După câteva ore sunt în cameră așteptând ca cineva să îmi aducă mașina, vreau să ies de aici. Prânzul a fost stânjenitor, evident, nu a vorbit nimeni, am aflat că Betta era bucătăreasa și că pe majordomul ciudat îl cheamă Jacob.

Hainele le-am "așezat" în dulap , am pus la loc și celelalte lucruri personale. A fost al naibii de obositor.

Până ajunge mașina decid să mă întind în pat, e chiar mai confortabil decât credeam,  în câteva minute adorm cu telefonul în mână în timp ce vorbesc cu Jane prin mesaje.

Cam așa e cu noua locuință, să vedem dacă va reuși să se înțeleagă cu Mark, dar mai ales..dacă va suporta bomba care urmează să i-o comunice mama ei.
Aș fi foarte bucuroasă dacă mi-ați spune ce părere aveți, nu vă fie frică, nu mușc..dar mi-ar plăcea să știu dacă vă place povestea, dacă ar trebui să schimb ceva, să știu și eu unde greșesc.  Chiar v-aș fi recunoscătoare dacă v-ați împărtăși gândurile și cu mine :* ♥