The choice

Capitolul 9

"Poftim?" Răspund toți la unison, în timp ce eu continui să plâng. "Mâine dimineață vom fi deja pe drum, nu îndrăzniți să vă împotriviti!" Continuă mama.

"Cum adică ne mutăm? Mâine dimineață? E o glumă sau ce?" Spune Diana speriată si nervoasă.

Mama se irită din ce în ce mai mult, nu am mai văzut-o de mult așa, după un oftat lung începe din nou sa vorbească.

"Uitați, am decis să îmi refac viața, am găsit persoana potrivită pentru asta și vreau sa vă fac și vouă viața mai bună. Am aranjat totul, casa asta va fi vândută, vom avea alta, Emm a fost acceptată la altă facultate și Diana va merge la un liceu excelent. Știu că va fi greu la început dar vă veți obișnui, vom fi fericite. Acum, luați-vă rămas bun și ocupați-vă de bagaje."

"Unde vom merge?" Întreabă sora mea care plânge deja, alături de Jane. Aron si Jeremy sunt în stare de șoc, la fel ca noi toți, nici unul nu îndrăznește să protesteze sau să spună ceva. Mama ne privește pe toți in timp ce se îndreaptă spre scări și înainte de a ieși din raza noastră vizuală ne răspunde sec: "in Bristol."

Imediat ce mama se face nevăzută camera se transformă într-o încăpere  sufocantă, eu, Diana și Jane plângem neîncetat iar băieții sunt încremeniți, nici unul dintre ei nu știe cum să reacționeze.

"Nu îmi vine să cred, cineva să îmi spună că e o glumă proastă! "Spun ștergându-mi lacrimile.

"Şşt, va fi bine, nu e ca și cum vă mutați în celălalt capăt al lumii." Aron încearcă să mă calmeze și îmi sărută creștetul. Diana îl îmbrățișează strâns pe J. care e și el devastat de vestea asta. Pot să spun că relația lor a evoluat mult în ultima vreme, sormea pare să îl iubească mult, la fel și el pe ea. E un băiat bun, de altfel nu ar mai fi fost împreună..nu e urât dar să fim serioși, cine se îndrăgostește de un baiat plin de piercinguri și tatuaje? Numai fetele care își maltratează și ele corpul. În fine, nu e momentul potrivit să mă gândesc la asta acum.

"Nu, nu va fi bine, nu ne vom mai vedea."

"Ba da, pot oricând să las jobul și să vin cu tine, sau vom putea pur și simplu să ne vizităm des."

"Ce? Nu lași nici un job, nu fi tembel! Încă nu suntem în punctul ăla al relației iar tu nu îți poți pierde jobul pentru că eu mă mut!" Văd puțină dezamăgire în ochii lui dar chiar nu poate pierde jobul. Îl iubesc, dar suntem împreună de mai puțin de 3 luni, nu putem face un pas atât de mare.

Intre timp ni se alătură Jane care mă strânge în brațe și suspină, la fel ca mine.

"Îmi vei lipsi!" Spune și își trage nasul.

"Si tu! Oricum, ne vom vizita des, un week-end vin eu și unul tu și vom vorbi des la telefon."îi promit.

"Nu am mașină, ai uitat?"

"Vii cu pufulete."spun în încercarea de a destinde puțin atmosfera iar Aron zâmbește trist. Intre timp Diana și J. nu spun nimic, doar se îmbrățișează.

"Ei bine, ne ajutați cu împachetările sau vreți să mergeți fără noi?"

"Ești nebună, normal că rămânem aici."

"Nu știu de unde să încep."

"O dubă va fi aici mâine dimineață, voi doar pregătiți-vă lucrurile și mâine le încărcăm." Aud vocea mamei din spate.

"Bine." Răspund sec și îi ofer o privire criminală iar ea se întristează. Nu am avut niciodată probleme cu ea, ne-am înțeles foarte bine, dar asta din partea ei a fost greșit iar eu sunt foarte supărată, trebuie să știe asta.