The choice

Capitolul 8

Câteva ore mai târziu, după ce ne-am uitat la un film comic, Aron pleacă iar eu primesc mesaj de la mama cum că nu vine în seara asta acasă...

Imediat după asta vine Diana, avem casa liberă diseară.

"Hey sis' , ce faci?"

"Bine, tocmai citeam mesajul de la mama, în seara asta nu se întoarce."

"Tipic" spune și își da ochii peste cap."Asta înseamnă ca putem face ce vrem!"

"Nu Diana, nu am chef de tâmpenii!"

"Ei haide, nu mai fi așa plictisitoare"

"Vreau să dorm si tu vei face la fel. Defapt,  spune-mi despre Jeremy! " îi fac semn să se așeze lângă mine pe canapea.

"Păi ne merge foarte bine, zilele trecute m-a prezentat părinților lui, asta cred că e ceva"

"Da, e un pas înainte, înseamnă că ia chestia asta în serios."

"Nu mi-ai spus cum e Aron în pat, sunt curioasa!" Spune zambind larg. Stai ce?

"Poftim??"

"Ei haide, doar sunt sora ta! Să nu îmi spui că te rușinezi. "

"Diana, ce tot spui acolo? Nu am făcut nimic!" Ridic puțin vocea, îmi e rușine dar începe să mă irite discuția asta.

"Bine, bine, atunci mama s-a înșelat, degeaba era fericită."

"Mama ne-a văzut în cameră și a tras concluzii pripite..și oricum este un subiect cam delicat, mai ales pentru tine."

"Pentru mine nu mai e ceva nou" spune zâmbind.

"Da, este...CE?" Urlu surprinsă.

"Ai auzit bine."

"Oh Doamne,  dar ești atât de tânără,  cum a fost? Doare? E plăcut? " spun emoționată. E normal sa fiu emoționată pentru că sora mea tocmai mi-a spus că și-a pierdut virginitatea? Nu, nu este..dar cine  spus ca eu sunt normală?

"A fost foarte tare, da și da" Îmi răspunde pe rând la întrebări.

"Când v-ați făcut de cap, nebunilor?"

"In seara în care m-a prezentat părinților lui, a fost foarte frumos, a aranjat camera cu petale de trandafiri si lumânări" îmi povestește ea zâmbitoare.

"Jeremy romantic?" Întreb sarcastică.

"Da, și eu m-am mirat, dar am fost plăcut surprinsă."

"Adică nu e nici tipul bădăran dar îmi e greu să mi-l imaginez romantic" spun amuzată.

"Ei bine, am văzut-o și pe asta."

"Mă bucur mult pentru voi, sunteți atât de faini împreună! "

"Mulțumesc, aștept și de la voi vestea asta, soro'."Imi zice cu un zâmbet pervers pe față.

"Mai ai de așteptat" spun și incepem să râdem.  "Eu merg la somn, sunt obosită. Noapte bună. "

"Noapte bună. "

După un schimb de îmbrățișări urc în camera mea, mă gândesc la informația de mai devreme. E ciudat că eu sunt mai mare ca Diana și totuși ea a fost prima care a întreținut relații sexuale, încep să mă simt prost. Alung gândul ăsta tâmpit și mă schimb în pijamale, mă spăl pe dinți și intru în pat. După puțin timp intru în lumea viselor într-un somn liniștitor.

Zilele trec rapid, se știe că vacanța de vară mereu se grăbește sa treacă, așa că iată-mă aici, la jumătatea lunii august cu mama in bucătărie luând prânzul.

"Îmi dai și mie sarea te rog, mami?" O întreb politicos. Ea tresare când vorbesc, parcă trezită la realitate din gândurile sale și întinde mâna pentru a-mi înmâna obiectul cerut.

"Mamă, sarea!" Spun când realizez că ea defapt îmi dăduse zahărul. Își cere scuze zâmbind când îmi pasează sarea iar eu mă uit lung la ea, nu știu ce se petrece dar se comportă foarte ciudat. În fine, trebuie să mănânc repede, în mai puțin de jumătate de oră vine gașca să mergem la piscină: Aron, Jane, Diana si Jeremy (țin să precizez că sormea a început să doarmă la J., mi-a fost foarte greu să o conving pe mama să o lase, dar pana la urmă am reușit).

Mă ridic de la masă și mă îndrept spre chiuvetă pentru a-mi spăla farfuriile când aud vocea mamei.

"Trebuie să vorbim." Pot simți o urmă de îngrijorare in spatele vocii, chiar dacă ea încearcă să o ascundă.

"Ce este?"

"Ne mutăm din Manchester." Spune hotărâtă iar eu rămân nemișcată,  încercând să procesez ceea ce tocmai a spus.

Îmi dreg glasul și întreb: "Ce ai spus?"

"Ai auzit bine, nu îngreuna situația, ne mutăm de aici." Spune tăios. Stai, unde e mama mea dulce si glumeață? "Știi că în ultima vreme m-am tot întâlnit cu un bărbat, suntem împreună de câteva luni și am hotărât să ne mutăm. " continuă fără să se uite la mine.

"Atunci mutați-vă voi!"

"Am hotărât deja, ne vom muta cu toții. Am cumpărat deja o casă în noul oraș, aceasta este vândută iar până mâine trebuie sa o părăsim pentru noii locatari." Nu îmi vine să cred ce aud..suspectam că se întâmplă ceva, dar niciodată nu m-iam imaginat asta. Îmi amintesc un cuplu necunoscut ce a venit la noi acum câteva zile, când am ajuns acasă tocmai plecau si nu le-am dat importanță, nici măcar când am auzit fragmente din discuția lor cu mama gen "îmi place la nebunie casa, pe asta o vreau". De unde aveam să știu că defapt vorbeau despre această casă,  cea în care am copilărit și pe care trebuie să o părăsim până mâine. "Ce? Până mâine? De ce nu mi-ai spus la cină, sau chiar mâine dimineață? Nu plec nicăieri, am prieteni aici, o am pe Jane, pe Aron, facultatea de la care încă aștept scrisoarea dar sunt sigură că m-au acceptat, am numai medii mari, nu am nici o intenție să plec!" Spun nervoasă iar fața mamei se schimbă din una întunecată în una nervoasă, ca a mea.

"In primul rând nu vorbi așa cu mine, in al doilea rând ești obligată să vii cu noi.."

"Uiți că am 18 ani" o întrerup și ea oftează.

"Facultatea de aici nu te-a acceptat" face contact vizual cu mine iar eu măresc ochii.

"Poftim?"

"Adică am vorbit cu directorul,  i-am explicat că ne mutăm.Ai absolvit la alta facultate, e totul aranjat."

"Ce ai făcut? Mamă,  ce naiba e cu tine?" Nu imi vine să cred, serios. Adică nu voi putea rămâne aici dacă vreau să fac facultatea. Câteva secunde mai târziu ușa se deschide și Diana intră în casă urmată de ceilalți cu care urma să mergem să ne distrăm. Imediat Aron vine la mine și mă îmbrățișează. "Ce s-a întâmplat,  de ce plângi? "Întreabă îngrijorat,  nici nu mi-am dat seama că plângeam. Când m-a îmbrățișat strâns și mi-a așezat capul pe pieptul său am început să plâng mai tare, nimeni nu vorbea, era o liniște enervantă.

"Shh, liniștește-te, spune-mi ce s-a întâmplat. " spune în timp ce îmi mângâie capul. Ma uit in jur și o vad pe mama cu lacrimi in ochi si pe ceilalti confuzi, așteptând să afle ce s-a întâmplat. Într-un final mama își găsește curaj si vorbește.

"Ne mutăm din Manchester. "

A ajuns și ziua în care trebuie să se mute din oraș :(
Știu că e scurt dar încerc să postez mai des, nu vă supărați :*
Deci, ce părere aveți?  ♡