7 | În care el descoperă că nu doar cerul lui e negru
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Până în momentul în care apare Hansol, Wonpil nu-și amintește nimic din ce făcuse în ziua aceea.
Acum, stând inert pe bancă, știe că înspre dimineață a avut o durere de cap. Și știe că a mai și plâns, nefăcând decât să și-o accentueze; o simplă reacție instinctuală la durere, fără vreun simțământ, fără vreun gând. A plâns și atât. Nu-și amintește să fi mâncat ceva, dar nici foame nu-i e, acum simte doar că i-a amorțit puțin piciorul. Nu e prea sigur dacă i-a văzut pe cei trei sau nu, așa cum nu e prea sigur dacă a făcut altceva decât să plângă și să zacă pe banca din parc până atunci. Ține minte că a ieșit din casă și s-a dus unde au vrut pașii săi să se ducă.
Privind copiii jucându-se, poate ar fi stăruit mai mult asupra gândului care i-a rătăcit prin minte: Ce caută un om mare printre copii? Ce caută singurătatea printre oameni? Ce caută un nor pe văzduhuri senine? Dar e mult prea lipsit de emoție ca să-și continue suferința.
Acum, capul îl doare iar, din cauza amorțelii.
— Nenea! strigă glasul aparținând singurului om care îl poate face pe Wonpil să-și ridice privirea din pământ.
Micul său prieten se oprește în fața lui, gâfâind ca după un maraton olimpic. Bărbatul așteaptă cu răbdare ca el să-și recapete suflarea. N-are unde să se grăbească, în față nu-l așteaptă decât lumini frânte, mărunțite într-o burniță rece.
— Ai venit mai devreme, sprânceana băiatului se arcuiește suspect. Tu întotdeauna întârzii.
— Ce e, nu te bucuri? chicotește Wonpil, rămânând șocat în sinea lui că încă știe să râdă.
— N-am zis că nu mă bucur! se apără Hansol. Doar că... Ceva e putred în Danemarca, adaugă cu mândrie expresia pe care tocmai o învățase la școală.
Wonpil se mulțumește să pufnească amuzat. „Dacă ar ști câte se întâmplă, de fapt..."
— N-am adus suc de portocale.
— Nu-i nimic.
— Zău? bărbatul zâmbește surprins. Atunci, chiar e ceva putred în Danemarca.
Hansol doar ridică din umeri, apoi își apucă de mână prietenul, trăgându-l ușor spre o anumită direcție.
— Vino cu mine.
Iar Wonpil, mult prea lipsit de emoție ca să se împotrivească, se lasă tras.
