Asta o să vină mai mult ca o notă a autorului, nu ca niște mulțumiri de-alea formale. Dar înainte de mulțumiri...
Legat de cartea asta am avut mai multe sentimente. Întâi eram atât de entuziastă, încât voiam să scriu 25/24, apoi am început să postez mai rar și să vreau să termin odată cu ea. Am devenit între timp și nesigură și ideile întârziau să apară, n-aveam timp, mă gândeam să o pun în ciorne până îmi vin ideile. M-am gândit și să o șterg, dar nu-mi bat joc de munca mea. N-o fi ea dintre cele mai bune, dar nu-mi bat joc de ea. Am rescris câteva capitole de la zero, am pus pe hârtie și am reușit. Și acum îmi pare atât de rău că s-a terminat, încât îmi vine să o scriu de la început.
Chiar, vreți să vedeți ultimul rezumat pe care l-am făcut înainte să termin cartea?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am schimbat mai multe pe parcurs.
Am primit două critici (cerusem trei, dar nu contează) și ambele au fost bune, dintre care una a fost în amănunt. Mulțumesc mult pentru critică și pentru părțile negative, o să le corectez curând. De fapt, toată cartea o să intre curând în editare.
Am participat la două concursuri și pe unul l-am câștigat la categoria fanfiction. Nu era mare lucru, toate celelalte cărți erau slabe (ha, că tu ești mai bună), dar le mulțumesc enorm celor care m-au votat. Celălalt concurs e în desfășurare acum.
Înainte de restul mulțumirilor, am și câteva întrebări primite (nu mă așteptam):
Î: Cum te-ai gândit să scrii cartea asta și de unde îți vin ideile?
R: Mă credeți că nu am habar?? M-am gândit așa: Tu ești Myday. Day6 nu are fanfiction-uri în română. Hai să fii tu prima care face asta. Acum, despre ce să scrii? Despre singurătate și tristețe, te mai pricepi tu la altceva? Care ar fi cel mai afectat dintre ei, dacă ar rămâne singur și trist? Wonpil. Perfect.
Ideile cred că mi-au venit doar punându-mi întrebări și căutând cele mai bune răspunsuri pentru ele și punând totul pe hârtie. Am făcut o grămadă de rezumate.
Iar plot twist-ul ăsta mi-a venit pe parcurs. Nu țin minte cum, dar m-am trezit gândindu-mă: Hei, dacă ar fi Younghyun tatăl lui Hansol? Să vezi ce șocați îi lași pe ăștia!
Î: E ceva care te-a inspirat în mod special?
R: Da, eu și Day6. Dacă nu erau Day6 și marea mea iubire pentru ei, nu era lucrarea asta, sincer. Iar eu mă inspir pe mine însămi mereu și mă regăsesc în orice tip de personaj. M-am inspirat din caracteristicile mele întâi și așa a ieșit un Wonpil exagerat de dramatic, un Younghyun alegând să fie confortabil decât să spună adevărul din „rușine”, un Jae agresiv când simte că minciuna e dată în vileag, un Sungjin slab, neputând să mărturisească adevărul, un Hansol ciudat de matur și o Jisong inconștientă, dar cu multă iubire și respect față de ce a reușit să facă în viață. Eu sunt câte puțin din toți și toți sunt vinovați pentru ceva în povestea asta, niciunul nu e alb curat. M-am inspirat și din concepțiile mele despre viață și am încercat să critic ideea de „familie” din ziua de azi într-un mod cât mai realist. Dar sunt o fire optimistă și cred în schimbare, așa că totul se termină bine la sfârșit.
Așadar, mulțumirile:
Le mulțumesc în primul rând celor de la Day6, fiindcă există și cu asta am spus tot.
Îi mulțumesc apoi lui picapaws pentru că, deși a încetat să citească asta la un moment dat, cam o jumătate de carte a stat lângă mine, mi-a ascultat vorbăria, mi-a suportat spam-ul și mi-a dat mereu un feedback. Mulțumesc mult.
Le mulțumesc cititorilor care au votat și au fost mereu acolo (vă știți voi, nu vă enumăr ca să nu uit pe cineva) și le mulțumesc și cititorilor care nu au votat, dar au lăsat câte un comentariu care m-a bucurat enorm. Le mulțumesc celor care mi-au ascultat vorbăria și plângerile. Am crezut în cartea asta, dar dacă nu erați și voi care să credeți, era degeaba. Mulțumesc enorm!
Și îmi mulțumesc și mie, deși n-am făcut nimic bun, n-am lucrat la matematică și n-am dormit suficient ca să scriu. Dar am fost ambițioasă și mă felicit pentru asta.
Scuze pentru aroganța și formalismul ăsta, dar sunt pasionată de lucrarea asta și aș putea vorbi ore în șir despre ea.
Nu uitați să susțineți revenirea celor de la Day6, merită toată atenția și respectul.
Vrea cineva șampanie?
Mulțumesc mult încă o dată!
E frumos cum capitolul ăsta e mai lung decât epilogul.
