Imagines // Harry Styles

6. Partea a doua

Harry

Îmi deschid ochii atunci când aud oameni vorbind în jurul meu. Ce naiba s-a întâmplat si de ce stau cu capul în jos?

Maşina. Accident. N/T.

- N/T! N/T, te rog răspunde-mi. Încerc să îmi întorc capul spre ea, dar nu puteam.

La un moment dat se aud sirene ambulanțelor si văd un grup de oameni care vin să mă scoată din masina.

- Nu, trebuie să o ajutați pe ea.

- O vom scoate si pe ea, trebuie să ai răbdare.

- Nu, la naiba, tu nu înțelegi. E însărcinată si ne îndreptam spre spital pentru că i s-a rupt apa, dar am făcut accidentul ăsta nenorocit.

După ce am terminat fraza, văd trupul micuț al iubitei mele pe o targă si merg repede spre ea, ignorând toate rănile pe care le aveam.

- N/T! D-de ce nu s-a trezit? Copilul, vă rog spuneți-mi că bebelușul nu a pățit nimic si e în regulă.

- Trebuie operată de urgență.

Ăsta a fost singurul lucru spus de o femeie care avea în jur de 45 de ani înainte să urce în ambulanță si să pornească spre spital.

*
Odată ce ambulanță în care mă aflam eu a oprit, am deschis usa si am alergat. Nu m-am oprit până când nu am văzut-o pe mama care se uita la mine socata.

- Harry? O Doamne, Harry. Ce s-a întâmplat?

- Nu am timp să povestesc acum. Unde e N/T? E bine?

- E în operație. Trebuie doar să așteptăm. Haide, ia un loc pentru că doctorul a spus că nu stie cât va dura.

2 ore. Atâta a trecut de când stau pe acest scaun nenorocit asteptând ca un doctor sau o asistentă să iasă pe usa aia, să îmi spună că totul a decurs bine si amândouă sunt bine.

Simt o atingere pe mâna si îmi ridic privirea spre mama mea care mi-a făcut semn să mă uit spre usa.

Doctorul.

Ma ridic când se apropie de noi si il privesc curios, asteptând să spună ceva.

- Există o problemă. Putem salva doar o singură persoană. Si am venit să vă întreb pe cine?

- Cum adică o singură persoană? Nu nu nu, asta nu se poate întâmpla. Esti doctor! S-ar presupune că ar trebui să salvezi cât mai multe persoane si acum îmi spui că trebuie să aleg între soția mea si copilul nostru?

Aprobă. Atât? Atât are de 'spus'?

N/T mi-ar fi spus să o salvez pe Evelyn. Dar nu o pot pierde pe ea. Nu o pot lasă pe fata mea să crească fără mamă. Plus că nici nu m-as descurcă singur.

- Te rog, doctore. Te implor, trebuie să existe o cale ca să le salvezi pe amândouă. Îți dau câți bani ai nevoie dacă despre asta e vorba.

- Harry, nu fac asta pe bani. Vreau doar să salvez viețile oamenilor. O să fac tot ce pot, dar nu îți promit.

- Îți mulțumesc din suflet. Oftez. Dacă nu se poate, salveaz-o pe N/T.

Dă scurt din cap si întră înapoi în sala de operații.

Alte 2 ore au trecut, iar eu simt că nu mai pot ține ochii deschisi din cauza oboselii. Cred că era în jur de 2 noaptea.

- Ar trebui să mergi acasă. Rămân eu aici. Îi spun mamei în timp ce mă ridic si mă îndrept spre autonomatul de cafea.

- Nu. O aud spunând.

Întorcându-mă la drumul meu, mii de gânduri îmi străbat prin minte. Ma gândesc oare cum ar fi fost să fim toți 3 chiar acum în salonul în care se afla? E doar vina mea. Din cauza mea s-au întâmplat toate astea.

Îmi iau cafeaua care nu îmi făcea deloc plăcere să o beau, dar trebuia să rămân cumva treaz.

Ma întorc înapoi si mă pregăteam să mă asez înapoi pe scaun, dar vorbele mamei mă opresc.

- Au terminat.

- Ce?

- Au terminat cu operația, Harry. Zâmbește. Le-au salvat pe amândouă.

Las paharul cu cafea pe scaun si o iau în brațe.

- Adică sunt bine amândouă? N/T s-a trezit? Pot să o văd? Întreb si o pot simți cum aprobă din cap.

Ma îndrept spre camera în care se afla. Intru încet si acei ochi de care m-am îndrăgostit, mă priveau.

Da, deci se pare că voi face si partea 3. Sper să o pot pune diseară. Mulțumesc pentru că citiți.