Dear Dylan - Română

A şasea scrisoare

Dragă Dylan,

Oh, bună, Gia!

Te superi dacă mă plâng despre ceva azi?

Nu mă supăr deloc.

Deci, părinţi mei au divorţat.

Oh, Îmi pare rău.

Nu trebuie să îţi pară rău. Ştiam că asta va veni. Adică, vreau să spun, tata dormea în maşină, se certau mereu, şi am auzit-o pe mama plângând mult.

Sper că eşti în regulă.

Cea ce nu îmi place este că i-au frânt inima fratelui meu mai mic.

Câţi ani are fratele tău mai mic? Oh, stai, nu ai cum să îmi spui.

Fratele meu mai mic, să îi zicem Mark, (desigur, ăsta nu e numele lui real) nu a înţeles de ce se întâmplă asta. Tata pur şi simplu a plecat şi mama a spus: ''Tata va fi plecat pentru ceva vreme.'' Atunci Mark a început să plângă.

Săracul Mark. Spune-i că îmi pare rău. Oh, stai, nu poţi.

Mai târziu, am început să plâng şi eu. Atunci mama mi s-a alăturat. Toţi am plâns.

Îmi pare rău să aud asta.

Vrei să ştii de ce au divorţat?

Uimeşte-mă.

Mama l-a prins pe tata cu o altă femeie la restaurantul ei favorit. Cât de sarcastic.

Asta e... Crud.

Cum a putut face tata asta? Adică, ne avea pe noi şi pe mama! De ce ar avea nevoie de o altă femeie?

Nu ştiu, Gia. Dar este ceva foarte comun.

Mai târziu ne-am uitat la tot ce am putut găsii legat de tata. Ne-am uitat la videoclipuri vechi, poze din albume, şi am pus la loc sigur lucrurile lăsate de el.

E bine, Gia. Să sperăm că va veni înapoi.

Adevărul e că, îmi e dor de el. Dar în acelaşi timp îl urăsc. De ce ne-a făcut asta? Am crezut că ne iubeşte. Am crezut.

Mama mea a murit când aveam trei ani, Gia.

Bine, destul cu plânsul. Scuze.

Nu, e în regulă.

Oh, şi, îmi plac noi papuci. Sunt destul de cool.

Cei roşii? Huh, mulţumesc.

Milkshake de vanilie,

Georgia.

Nu. Nu pleca. Te rog scrie-mi curând, Gia.

''staring at the ceiling in the dark, same old empty feeling in your heart.''

A/N: Voi încerca să postez încă un capitol, dar nu promit. Mai am şi alte cărţi. Scuze.