Dear Dylan - Română

Extra scrisoare

Dragă Dylan,

Uneori mă întreb dacă tu chiar eşti aici.

Mă vezi? Poţi să îmi auzi motivele? Te deranjezi să o faci?

Probabil nu pentru că îţi scriu tocmai acum.

S-ar putea să te superi, să te frusteze sau să te facă să te arunci de undeva sau ceva, dar izolează-te cu mine.

Te rog. Mă gândesc la toate lucrurile pe care le-ai făcut şi nu te urăsc pentru asta.

Doar mă întreb: De ce? Aceaşi întrebare s-ar putea să plutească şi prin mintea ta acum.

De ce îţi scriu? De ce acum? De ce mă deranjez?

Ei, bine, Dylan, mă întreb şi eu asta. Sincer, nu ştiu.

Probabil am nevoie să vorbesc cu cineva şi vreau să fiu cu cineva.

Scuze dacă asta este un fel de neplăcere.

Tu ai o iubită. Dar mi-ar dori să nu.

De asemenea mi-aş dori să nu ai prieteni.

Sună aspru, ştiu. Îmi pare rău.

Dar te-ai schimbat din cauza lor.

Te-ai schimbat atât de mult încât nu pot compara vechiul tu cu noul tu.

Şi ştiu că nu te pot forţa să te schimbi. Şi ştiu că nu vei face asta oricum.

Deci, cea ce pot face acum este să te rog. Te rog schimbă-te, Dylan. Te rog.

Dacă ai şti ce se întâmplă, cred că ai lua în considerare ce am spus.

Dar nu mă cunoşti.

Nu îmi ştii povestea.

Nu îmi ştii durerea.

Nu îmi ştii numele.

Este o parte vina mea.
 
Dar te ştiu, Dylan.

O fac.

Şi mi-aş dori ca tu să ştii cât de mult îmi pasă.

Georgia

Nu am cuvinte, Gia.