Dear Dylan - Română

Neaşteptat

''Tu.''

''uhm, da?'' Mar întrebă.

''Tu.''

''Eşti programată să spui ''tu'' mereu? Sau...?''

''Tu eşti ea.''

''Care ea?''

''Georgia. Tu eşti ea.''

''Nup.''

''Ba da. Da, tu eşti ea.''

''Şi de unde eşti tu aşa sigură?''

''Iubitul meu mi-a spus.''

''Şi cine spuneai că e iubitul tău?''

''Băiatul căruia îi trimiţi scrisori.''

''Unde e dovada?''

''Sunt Nicole, proasto,'' fata spuse.

''Nu îndrăzzi să-mi spui aşa-'' Mar a început să spună.

Dar nu a putut să-şi termine propoziţia, pentru că fata o împisese. Înainte de toate, fata i-ar fi spus ceva. Dar Mar nu a avut niciodata şansa să vorbească, pentru că nu putea. Cuvintele nu ieşeau din gura ei. Pentru că fata nu-i dădea niciodata şansa.

fata în rochie a plâns tot drumul până acasă. ar trebui să ştii.

a/n: nu sunt suficiente cuvinte de regete pentru a vi le spune şi pentru a-mi cere iertare. Nu am mai postat de cel puţin trei luni, îmi pare rău. M-am apucat de o nouă poveste ''Maria'', aşa că o să stau o vreme pe-aici şi voi traduce şi această carte. O voi termina, promit :D