Until the end

Capitolul 1 : "Tot ce a rămas din noi "

             Ca să poți citi așa cum trebuie aceste cuvinte trebuie să asculți melodia Hurts like hell de la Fleurie .Așa că pune-o , dă-o la maxim și concentrează-te la maxim.
             Aceasta este povestea unei adolescente . Povestea mea , și cred că ar trebui să începem să pășim pe acest drum minat cu pași mărunți. O să încep prin a vă povesti cea mai neagră noapte din viața mea și anume noaptea banchetului . Ca la orice petrecere au existat zambete , melodii copleșitoare , sărutări ,dansuri și sunt sigură că o asemenea petrecere trebuia încheiată cu suflatul în lumînările colorate de pe tortul promoției din care facem parte și nu cu lacrimi. Eram acolo cu iubitul meu ,Colin și un prieten de al lui , iar Colin era destul de beat. Știu că e vina mea pentru că am acceptat invitația la dans a lui Andrew și că l-am lăsat pe Colin cu Dan. Tot ce îmi amintesc e că eram înăuntru , dansam , era a 3 melodie pe care dansam și atunci a început sfârșitul . Un țipăt lung și puternic , o mulțime de oameni care se îmbrânceau pe acea ușă ca să iasă afară și multă agitație . Profesorii sunau în disperare la poliție , ambulanță , fetele plangeau și două trupuri  părăsite de suflete zăceau în parcare pe asfalt .Erau Colin și Dan .Îmi amintesc acel țiuit ,îmi amintesc vocea prietenei mele Adina care printre sughițuri de plâns îmi spunea că totul va fi bine și îmi amintesc cum Andrew îmi strângea mână între palmele lui . Vedeți voi , în acea seară iubitul meu și prietenul lui au fost omorâți .

      Au trecut trei luni de atunci însă se simte de parcă totul s-a întâmplat aseară . Părinții mei au hotărât in urma multiplelor coșmaruri că am nevoi de consiliere psihologica așa că de două luni , în fiecare marți și sâmbătă merg la Doris, psihologul meu, iar astăzi este sâmbătă .

- Ai mai avut coșmaruri ? mă întreabă în timp ce murdărea cu pastă albastră niște foi .
-Nu .
-Ai completat acel formular de admitere ?
-Nu .
-De ce ?
-Pentru că nu pot .
-De ce nu poți ?
-Îmi trec tot felul de lucruri prin cap și nu pot să  fac asta . Simt că dacă îl completez automat las în urmă pe cineva .
-Pe Colin ?
-Da.
-Colin ar fi vrut ca tu să completezi acel formular , să fii fericită , să îți duci visele la punctul de realitate .
-De unde știi tu ce dorea Colin ?
-De unde știi tu că nu asta își dorea ?
-Asta și-ar fi dorit de la mine , doar că mi-e greu să accept asta . Mi-e greu să il uit .
-De ce ?
-Pentru că oriunde merg îmi amintesc de el .Toată lumea îmi amintește de el . Părinții mei îmi amintesc de el , colegii , părinții lui . Pentru că tot ce a ramas din noi este amintirea zilelor in care el era lângă mine ,dar bineînțeles că știai asta , e a mia oară când ți-o spun în două luni de zile .
-Și cum crezi că ai putea tu să treci peste ?
-Trebuie să plec , departe . Trebuie să mă mut din aceasta țară . Simțeam cum lacrimile îmi  lăsau pe obraji dâre de durere . Doris își dă jos ochelarii de la ochii și oftează adanc împingîndu-mi un pachet de șervețele .
-De ce ?
-Pentru că doar așa pot scăpa de durere . Am nevoie de amintiri noi care să le ajute pe cele vechi și dureroase să se cicatrizeze . Pentru că sunt conștientă că TOT CE A RAMAS DIN NOI  sunt eu ..