Until the end

Capitolul 21:" Ești venin!"

     Stateam la masa bogata in flori si fructe. Totul in jur era dulce si colorat insa era o tortura pentru mine. Andrew plimba usor furculita ascutita prin farfuria de portelan și ma spiona iar eu incercam sa fac tot posibilul sa para ca nu faceam acelasi lucru. Nu trebuia sa fac acelasi lucru. Nici macar nu stiu daca faceam acelasi lucru.
     La un moment dat fostul meu coleg Andrei m-a facut sa realizez ca faceam acelasi lucru, il spionam, ii cautam privirea.

-E urat sa te holbezi la oameni.- Andrei era genul de om comic. Era aplecat spre mine cu gura in apropierea urechii mele si imi vorbea pe o voce relativ normala. Wtf? In general oamenii se apropie pentru a sopti.
-Nu si daca oamenii la care te holbezi se holbeaza la tine 
-Iti place sa cumperi gogosi? A nu , scuze, tu esti producatorul, nu clientul .
-Cu subiect si predicat Andrei, stii ca nu imi plac metaforele.
-De ce te minti singura? De ce iti place sa te amagesti? De ce vrei neaparat sa creada toti ca nu mai vrei sa ai nimic de a face cu Andrew cand nu e asa ?-il ascultam iar inima mea se facea mica cat o furnica. I-am aruncat o privire lui Andrew pentru a ma asigura ca nu stie ca discutam despre el si o vad pe Denisa asezandu-se langa el. That is a good move . Il va tine ocupat mai mult ca sigur .
-Andrei, stiu ca esti prietenul lui bun.
-Dar sunt si al tau si mereu am fost corect. Eu iti vreau binele, mereu ti l-am vrut.
-Il iubesc ..
-Si de ce va conportati ca doi straini ?
-Pentru ca nu am fost niciodata mai mult decat doi prieteni . Am trecut printr-o fază in care ne intalneam, ne sarutam, ne imbratisam, ne amageam, ne promiteam luna, cerul si toate stelele impreuna unul altuia apoi el a plecat. A doua oara. Fara nici o explicatie. Il iubesc dar ma rupt in bucatele cu mainile goale. Abia m-am lipit la loc si nu il pot lasa sa ma rupa iarasi .
-Eu zic ca stiu lucruri pe care tu nu ai putea nici macar sa le banuiesti. Si mai spun ca ar fi bine sa vorbiti, aveti multe sa va spuneti .
-Andrei, te rog .
-Elena, Andrew te iubeste nebuneste. Tot ce a facut a facut pentru tine si pentru siguranta ta . Ai incredere in mine.
-Voi vorbi cu el chiar acum ..-ii spun, insa nu termin propozitia caci simt o mana grea pe umarul meu . Imi ridic privirea si il vad pe Robert care ma privea zambind.

-Buna  seara domnișoară, imi acordați acest dans?
-Buna seara, cum as putea sa refuz însuși mirele?-ma luat de mana si ma condus pana pe ringul de dans de unde nu am mai reusit sa plec. Il mai cautam din cand in cand pe Andrew cu privirea iar ultima data l-am vazut iesind nervos din local.

-Imi pare rau pentru tine si Andrew. Ati fi un cuplu minunat, stiu ca suna intr-un anumit mod venind asta de la un barbat .- cuvintele lui m-au scos din transa . Cred ca a observat cand il urmaream pe Andrew cu privirea .
-Da, suna ciudat . Nu e nimic. Toate trec nu-i asa?
-Da, timpul trece, amintirile raman si daca ramane si iubirea inseamna ca nu trebuia sa renunti.- ma uitam nedumerita la Robert.
-La ce ..
-Ma refer? Iubiti-va! Fi-ți fericiti!-il vad pe Andrew apropiindu-se de Robert si cerandu-i sa ii lase lui mana mea . Acum sa te vad Elena. Ai ramas doar tu si lupul. Oare o sa te manance ? Joac-o pe asta , daca poti .

     Îl privesc cum imi atinge corpul. Fiecare celula din mine se bucura de atingerea lui iar mai apoi privirea aia . Iubesc cu patima si desavarsire modul in care ochii lui frumosi imi saruta sufletul cand ma privesc. E greu sa fii îndrăgostit si sa poti gandi rational in fata persoanei care iti tine captiva inima. Mai greu de atat e sa iti doresti sa spui tot ce simti cu voce tare dar sa nu ai voie. Ai simtit vreodata ca ochii comunica atunci cand buzele nu o fac ?

-Buna Elena.-simteam ca ma voi prăbuși la pamant. Ochii mei erau fixati pe buzele lui care se miscau formuland doua cuvinte pe care asteptam sa le aud de mult, un salut si numele meu.
-Buna Andrew.-observ cum ochii lui imi studiază buzele si ma intreb daca si el gandeste acum ce am gandit si eu mai inainte. Daca si el isi dorea sa auda un salut din partea mea.
-Trebuie sa vorbim. Vreau sa vorbim defapt mai mult eu trebuie sa vorbesc si am nevoie de tine sa ma asculți si sa imi oferi macar 5 minute din timpul tău.
-Sa pornesc cronometrul?-aveam senzatia ca pe ringul de dans eram doar noi doi si imi doream mult sa nu vorbeasca pentru ca linistea lang el e cea mai frumoasa melodie. Mereu linistea va fi o melodie de dragoste langa persoana pe care o iubesti, depinde de tine daca poti sa o asculti asa cum trebuie .
-Vreau sa imi cer iertare .
-Nu. Nu vreau sa aud asta. Daca iti ceri scuze, daca începi sa te acuzi, sa ma acuzi, sa cauti motive si scuze pentru faptul ca noi doi nu am functionat in parametri normali acum plec. Nu vreau ca tu sa imi spui fix ceea ce urechile mele ar vrea sa auda. Ma cunoști si știi că prefer adevarul care doare decat minciuna care alina . Asa ca mai bine spune-mi fix ceea ce simti si gândești pentru ca e posibil sa fie ultima ocazie pe care ti-o ofer sa imi vorbesti.
-Bine. Atunci nu am de gand sa imi cer iertare pentru faptul ca nu ne-am mai vorbit, ca te-am lasat balta ..a doua oara. Nu iti voi incarca memoria cu detalii, de ce am facut-o, de ce am plecat fara sa-ti dau o explicatie. Meriti una, nu ma înțelege gresit insa ti-o voi oferi cand mi-o vei cere. Elena imi pare rau, imi pare rau ca nu am putut sa iti ofer ce meritai, imi pare rau ca nu te-am putut face fericita ,imi pare rau ca am fost egoist si imi pare rau ca nu esti a mea. Sunt un prost și faptul ca tu acum imi vorbesti se simte ca o pedeapsa, ma face sa intru in pamant de rusine. Insa nu e asta motivul pentru care iti stau in fata. Sunt aici pentru ați mărturisi cele mai mari secrete ale mele si pentru asta trebuie sa stam jos amandoi.-m-a luat de mana si ma condus pana in gradina unde mi-a tinut scaunul pentru a ma aseza . Il priveam ca o muta căci cuvintele ori le pierdusem ori mi-a mancat pisica limba. Merge la bar si se intoarce cu doua pahare de vin rosu. Se aseaza in fata mea si imi ia mana in palmele lui.

-Despre ce secrete vorbeai?- intrebarea mea il face sa ofteze in timp ce eu beau o gura din lichidul roșu si dulce încercând sa-mi păstrez calmul .
-Am pastrat secret faptul ca am inceput sa am setimente pentru tine inca de cand erai iubita frateui meu si nu e doar asta. Te plac maxim. Mi-ai dat viata peste cap. Am descoperit în tine o noua persoana de care m-am atasat atat de tare si pe care nu vreau sa o las sa plece din viata mea . Vreau sa faci parte din viata mea pentru totdeauna. Daca pana acum mi-a fost frica sa risc, acum pun totul la bataie. Acum ori niciodata, totul sau nimic.-m-am ridicat de pe scaun si am pasit spre usa cu gandul de a pleca din fata lui insa m-a prins de mana si m-a oprit.
-Andrew, te rog sa imi dai drumul sa plec.
-Nu pot Elena. Nu mai vreau defapt.
-Andrew, daca nu imi dai drumul sa plec nu ma voi putea controla.
-Atunci nu o fa!-simteam cum mana lui imi cobora de la cot spre palma. In secunda doi m-am intorsc cu spatelela el desi inca ne ti eam de mana. Incercam sa plec de acolo.
-Elena, te rog ..-de atat am avut nevoie caci într-o fractiune de secunda m-am intors si l-am sarutat. Aproape uitasem cat de moi sunt buzele lui .
-Te iubesc Andrew!