Changes

Capitolul II - Lumea se schimbă

După cum am spus în capitolul anterior, după clasa a 5-a viața mea a început să prindă contur.

Dacă până atunci doar observasem cum lumea se schimbă în jurul meu, venise timpul să mă schimb și eu. De ce? Pentru că din clasa a 5-a am schimbat clasa, iar. Rămăsesem cu jumătate din foștii colegi iar cealaltă jumătate era formată din... țigani. Da, țigani. În orașul meu avem un cartier special pentru ei, la ieșire din oraș. Și în cartierul lor s-a desființat școala și nu aveau decât să meargă la cea mai apropiată școală, adică la școala mea.

Așadar, m-am "trezit" brusc într-o clasă în care era un grup de vreo 10 țigani care se cunoșteau între ei și stăteau numai împreună.. un fel de "gang" american numai că ăștia erau clasa a 5-a și mult mai needucați.

*Mic disclaimer: Nu, nu sunt rasist.. nu am nimic cu țiganii în general însă pe ăștia i-am cunoscut și erau exact genul ăla de țigani pe care îi urăște toată lumea*

Mulți dintre colegii mei s-au mutat la alte clase când au văzut noua repartizare însă eu am rămas aici deși mă rugasem de mama să mă mute. Mare greșeală.. pe care am regretat-o mai târziu.

Aflat în situația asta, nu am vrut să mai fiu tipul ăla antisocial. Nu am vrut să îmi fie stricată perioada aia din învățământ de grupul ăla de țigani și mai ales nu am vrut să fiu un "underdog". Am început să socializez cu ei. Mă împrietenisem cu ei, oarecum.. dar în același timp nu îi suportam. Până atunci definiția unui prieten pentru mine era o persoană de treabă cu care poți discuta și te simți bine în prezența ei. Ei bine, eu îi uram pe țiganii ăia.. dar nu am avut de ales decât să rămân "prieten" cu ei.

Toată această situație a venit și cu o parte bună.. învățasem să socializez. Îmi făcusem un prieten bun pe nume Florin care stătea pe lângă mine și mai ieșeam pe afară cu el. Era mult mai imatur decât mine însă era funny și mă simțeam bine cu el.. în plus Mihai se mutase din școală.. din cauza țiganilor.

La karate mă descurcam tot mai bine.. am făcut câteva pauze însă am fost la cantonamente, la concursuri.. luasem medalii.. mă descurcam bine însă nu mai eram văzut la fel de bine deoarece luasem puțin din comportamentul țiganilor și de obicei o clasă de karate este plină de respect.. care mie îmi cam lipsea.

Totul a mers în felul ăsta până în clasa a 7-a, semestrul II când am avut o mică "întâmplare".

Unul dintre țigani, Robert, a vrut să îl bată pe un băiat din altă clasă și mi-a spus să îl ajut. Tipul era oarecum "capul" mini gang-ului de țigani. Era băiatul unui interlop de la mine din oraș și era văzut destul de bine.. și am zis să îl ajut.. mare greșeală. L-am bătut pe băiatul ăla dar nu ne-am gândit la consecințe.. îl bătusem destul de rău într-o pauză iar ora următoare a venit cu diriginta lui să vadă ce s-a întâmplat. Aparent băiatul bătut, de frica lui Robert a spus că l-am bătut numai eu. Și nu mi s-a părut corect așa că l-am "pârât" eu și pe Robert. Am fost pedepsiți amândoi însă din momentul ăla nu mai eram prieten cu Robert.. ne băteam cam în fiecare pauză.. destul de rău.. au venit părinții noștri la școală de 3 ori până au directorul a hotărât să mă mute la altă școală.. din cauza acuzațiilor lui Robert.

Și așa am fost transferat.. again... la școala nr.2 de la mine din oraș.. care era puțin mai departe de casa mea. Problema este că toți oamenii din jurul meu s-au schimbat.. iar.. era un complet alt colectiv.. în clasa în care m-au mutat toți colegii aveau numai note de 8,9 și 10.. iar eu nu mai învățam atât de bine.. începusem să mă joc pe calculator destul de mult pentru că sora mea începuse facultatea și eram "free". Partea bună era că în clasa aceea era prietenul meu Mihai. ^^

Mai aveam un an până să intru la liceu însă totul era extrem de diferit. În clasa aia se învăța la greu.. iar mie mi se părea din ce în ce mai greu să țin pasul cu ei.. aveam media cam 7,5. Diriginta era foarte strictă. Era de profesoară de limba engleză și era o persoană extrem de scârboasă.. era genul ăla de babă afurisită cu 100 de pisici acasă care pare că singurul ei scop în viață e să îți facă viața mai grea. Din fericire aveam pile la directoarea adjunctă și nu a reușit să îmi facă rău.

În școala aia erau tot felul de clase .. de la foarte bune la foarte proaste. În perioada aia de 1 an ajunsesem să socializez extrem de bine cu persoanele din jurul meu.. în momentul ăla arătam destul de bine pentru că am făcut karate până atunci însă tot atunci m-am și oprit din făcut sport pentru că m-am accidentat la o competiție destul de rau la un picior. So.. arătam destul de bine și îmi era destul de ușor să mă bag în seamă cu fete. Cam atunci mi-am făcut și prima "iubită" cu care bineînțeles că nu am stat mai mult de 2 săptămâni.. dar hei.. era ceva.

În 2 ani am ajuns de la tipul timid care învăța bine la.. elev problemă super sociabil. Mă știa cam toată școala.. știau că vin dintr-o familie bună pentru că aveam destul de mulți bani la mine mereu, părinții mei și-au făcut altă firmă între timp și le mergea destul de bine. Atunci am început să cunosc mai multe caractere de oameni.. inclusiv cei "pe interes".

Vorbeam cu multe fete însă îmi plăcea de una singură care era cu mine în clasă însă nu era mai mult de atât pentru că era foarte timidă.

Când am terminat clasa a 8-a am luat nota în examen să merg la ce liceu am vrut eu, cu toate că nu învățam eu excelent. Eram super încrezător în mine. Știam că la liceul la care o să intru o să fie totul bine. Era deja a 4-a oară când schimbam colectivul și chiar eram super fericit că intru la liceu.

M-am detașat oarecum ușor de colegi. Atunci a fost prima vară în care am făcut ce am vrut. Fără învățat, fără antrenamente, fără cantonamente. A fost super. ^^

În următorul capitol voi povesti despre cum a decurs viața mea la liceu. ^^