Changes

Capitolul IV - Eu

După cum am spus în capitolul anterior. De la începutul liceului până prin clasa a 10-a semestrul 2 m-am schimbat într-o persoană de care nu mai puteam să fiu mândru. Nu mă interesa mai deloc despre școală, m-am axat mai mult pe mine și pe persoanele din jur și am început să îmi conturez un caracter. So.. cine eram eu?

Din clasa a 9-a până în a 10-a semestrul II, mi-am schimbat destul de mult comportamentul. Începusem să mă descurc mai bine cu banii, nu îi mai aruncam efectiv pe jos ci încercam să îi strâng și să îi investesc în micile mele hobby-uri. O parte îi dădeam pe jocuri, altă parte îi dădeam pe haine și accesorii și cu restul încercam să îmi păstrez o imagine decentă.

Mi s-au schimbat destul de brusc convingerile despre religie. Dacă până la liceu credeam în Dumnezeu.. în clasa a 10-a puteam deja să mă numesc ateu.. nu mă mai interesa deloc despre religie și mi se părea doar o prostie. Nu mai era mama care să mă mai împingă de la spate să cred în ceva, aveam propriile mele convingeri care mi-au rămas până în ziua de azi. Părerea mea este că religia este doar o modalitate mascată de a face lumea puțin mai bună și să gândească mai pozitiv însă asta cu prețul de a crede niște minciuni. Eu am preferat să fiu o persoană mai rea dar măcar știam că nu credeam în minciunile spuse la orele de religie.

Mă jucam destul de multe jocuri pe calculator. Eram captivat de faptul că pe acele jocuri era o altă comunitate din care puteam să ies și să intru când îmi doream și să îmi creez ce personalitate îmi doream. Cam cu asta îmi preocupam timpul când nu mergeam la liceu.

Când mergeam la liceu, totuși eram complet altă persoană. Nu aveam prieteni apropiați însă cam tot liceul mă cunoștea de la fazele cu banii și pentru că eram destul de amuzant. Îmi plăcea să mă bag în seamă cu lumea din liceu, îmi plăcea să mă fac cunoscut prin diferite moduri amuzante.. de exemplu, cumpăram o grămadă de bombonele la 1 ban și le aruncam la toate persoanele pe care le vedeam.

După cum spuneam, nu am avut prieteni apropiați cu care să îmi petrec timpul și după liceu însă aveam câteva persoane cu care îmi petreceam mai mult timpul în liceu. Una dintre acele persoane era Răzvan, un tip care părea destul de captivat de fazele pe care le făceam în liceu așa că ne-am împrietenit repede. Aveam cam aceleași hobby-uri. Și lui îi plăcea să se joace pe calculator și chiar m-a învățat să joc League of Legends.. joc cu care îmi mai ocup timpul și în ziua de azi din când în când.

El era prietenul meu principal din liceu în clasa a 10-a. Mă înțelegeam bine și cu tipii și tipele din clasele mai mari pentru că îi mai ajutam la teme la engleză. În pauze nu aveam o activitatea anume.. nu fumam ca restul colegilor mei pentru că mereu am considerat că fumul ăla e grețos. Asta a fost o idee pe care mi-am format-o încă de când făceam karate și pe care încă o susțin. Nu cred că o să fiu fumător vreodată deși am mai încercat să fumez.

Când ieșeam în pauze de obicei ieșeam să mă plimb și să mai vorbesc cu oricine îmi ieșea în cale.. dar de cele mai multe ori era Răzvan cu care deja legasem o prietenie destul de strânsă.