Fata fără aripi

Kaya și Matt

Stăteam pe malul celui mai mare lac din zonă, pe care eu și centaurul l-am numit Lacul Semilună pentru că dacă zburam deasupra lui puteam să-l văd în formă de semilună.
Ne plăcea mult acolo pentru că avea o cascadă foarte frumoasă, deaceea acolo locuiam noi, doar noi doi. Ne-am făcut un culcuș la baza a doi copaci care își uneau crengile. Le-am spus Copacii Gemeni.
Când stăteam noi acolo, lângă lac, și aruncam pietre în liniștea aceea deplină pe care nici o pasăre nu îndrăznea să o tulbure, am izbucnit brusc:
-M-am săturat!
Centaurul părea ca vrea să spună ceva, de uimire că mă apuc eu așa să strig, dar m-am ridicat în picioare și am continuat:
-Nu mai suport să tot vorbim, dar să nu ne adresăm unul altuia cu nume. Știu că niciunul dintre noi nu a primit un nume, dar asta se încheie aici. De acum îți voi spune Matt.
După un moment stânjenitor de tăcere, în care începeam să regret că am strigat așa, Matt a spus:
-Eu îți voi spune Kaya, pentru că ka înseamnă suflet în egipteană și prin numele ăsta vreau să îți multumesc pentru că sufletul tău a fost atât de bun cu mine încât mi-ai alinat suferința când plângeam lângă râu.