Fata fără aripi

Coșmar

   Era noapte. Nu știu cum mi-am dat seama de asta pentru că dormeam lângă lac, în culcușul meu de sub Copacii Gemeni.
Nu știu cum, dar puteam vedea tot în jur. Apoi un fior mi-a străbătut corpul. Am văzut cel mai înfiorător lucru: ființe ca mine, doar că fără coarne și fără aripi care se plimbau atât de agitați. I-am auzit strigând: „Hai odată! Taie copacul ăla mare!" și „ Adu excavatorul! Tre' să facem loc să putem construi șoseaua aia!".
M-am speriat, m-am gândit că poate e un coșmar. Nici nu am apucat să gândesc puțin situația că am văzut un om care era aproape ca și mine (doar că nu avea aripi și nici coarne) care s-a apropiat de mine.
Brusc nu am mai văzut nimic. Parcă cineva a luat o bucățică din mine.
Apoi totul a revenit la normal. L-am văzut pe om plecând și târând după el o pereche de aripi și am mai auzit un ultim cuvânt: „ Să-i zicem la șefa despre copii ăștia s-o trimită pe fătucă la școală și pe calu' ăsta să-l închidă."
M-am trezit brusc și am vrut să îi povestesc totul lui Matt, dar nu mai eram sub Copacii Gemeni, eram într-o peșteră, în brațele lui Matt. El plângea. I-am spus:
-Ce s-a întâmplat?
-Slavă cerului că te-ai trezit! Credeam că n-o să îți mai revi! Te doare?
-Nu pricep...
Matt a izbucnit brusc în plâns și a spus:
-Ți-au luat aripile! De acum asta va fi casa noastră, nu e sigur acolo.