Fata fără aripi

Schimbări

Parcă după coșmar totul s-a schimbat: au apărut magazine, mai mulți oameni fără aripi și coarne, școli. Ultima oară când am ieșit afară am auzit că fosta pajiște (acum foarte schimbată) se numea Orașul Lac.
Nimic nu mai era la fel. Oamenii se uitau ciudat în putinele dăți în care ieșeam afară.
Într-o zi, când am ieșit afară am văzut o doamnă care mi-a spus:
-Bună, am fost trimisă din partea ministerului pentru a te lua. Vino cu mine sau voi fi nevoită să folosesc... alte metode.
M-am speriat când am auzit cum a pronunțat „alte metode" așa că am urmat-o. Am ajuns într-un birou. Doamna mi-a spus:
-Eu sunt Jule Karter, dar poți sa îmi spui domnișoara Karter. Tu cum te numești?
-Kaya, am spus eu simplu.
-Și mai cum?
-Atât.
-Mda. Trebuie câteva vaccine, îți facem pașaport, carnet de sănătate, carte de identitate și așa mai departe. Începem cu un mic vaccin, ok? Kayla, vor veni niște medici drăguți și te vor ajuta. Apoi vei merge la un orfelinat.
-Mă cheamă Kaya, nu Kayla.
-Scuze, dragă!

*După vaccin*
Credeți-mă, să faci un vaccin e cel mai dureros lucru existent! Vă dați seama că voi mai face încă câteva vaccine? Imposibil! Eu nu mă mai duc acolo!
Apropo, doamna aia a spus că va trebui să merg la școală și din câte mi-a povestit va trebui să merg în clasa a 7-ea B, și din câte se pare am șanse sa rămân repetentă pentru că eu nu am mai fost la școală și nu am mai învățat până acum. Mi-a mai spus că am o zi să îmi iau lucrurile (nu știu la ce lucruri se referea pentru că eu nu am absolut nimic) dar am profitat de șeansă ca să îmi iau rămas bun de la Matt.