Fata fără aripi

Unici

   Un fior îmi pătrunse corpul când am auzit vorbele centaurului. I-am spus:
   -Nu prea pricep...
   -Păi înlocuirea asta se face doar dacă ființa respectivă e bătrână sau rănită.
   Centaurul începu să plângă din nou, dar de data asta un plâns cu urme de furie. A spus:
   -Eram la marginea pădurii, aproape de o potecă neagră, cu un miros urât, pe care erau linii albe. Treceau niște monștrii mari care scoteau lumini din ochi și în care se aflau ființe ca tine, doar că fără coarne și fără aripi. Monștrii erau colorați și se deplasau pe niște cercuri rotitoare. Apoi am auzit un POC și am văzut o ființă ca tine, doar că fără coarne și fără aripi care era cu haine camuflate de frunzele din spatele lui. Ținea în mână un fel de băț care făcea sunetele alea. M-am ascuns după o tufă, dar ea a rămas acolo. S-a auzit un POC și mai puternic iar ea a căzut. După 2 zile ea a dispărut.
-Ai putea, te rog, să îmi spui cine este ea?
-Nu sunt pregătit să vorbesc despre asta...
M-am plesnit pe frunte în gând când m-am gândit că tocmai mi-a spus povestea lui emoționantă, dar nu îmi poate spune cine e ea. Centaurii ăștia! Ca și cum ar fi știut că mă gândeam la el, centaurul a zis:
-Pot să îți spun că a fost unică.
Pentru prima oară în seara aceea i-am văzut chipul, și era chiar frumos. S-a uitat în ochii mei și a spus:
-Ai ochii ei...