Fata fără aripi

Începutul

   Sincer nu știu de unde am apărut, dar știu sigură cum a început totul:
   Eram un bebeluș mic, poate nou-născut, nu știu, dar știu că am deschis ochii și că mă aflam pe iarba moale dintr-o pajiște însorită. Am văzut că aveam două aripi, care pe atunci erau foarte mici, și am simțit două cornițe pe cap. M-am uitat spre cerul albastru și am simțit că vreau să zbor, să ating un nor și să simt vântul în față, dar aripile mele de bebeluș erau cam inutile acum pentru că nici nu învățasem să zbor, darămite să merg.
   Ca și cum cineva îmi citise gândurile am simțit două mâini calde, dar parcă făcute din vânt, care mă ridicau spre cer. Atunci am simțit cel mai puternic sentiment de iubire. O voce îmi șoptise la ureche:
   -Te iubesc, draga mea!
   Apoi am căzut lin înapoi pe iarbă. Și am adormit, pur și simplu. Ca și cum totul ar fi fost un vis, dar nu am fost. A fost unica mea amintire cu familia mea.