Capitolul 2
Partea I
Lumea a reactionat relativ pozitiv asupra primului capitol, asa ca m-am gandit sa scriu altul.
Habar nu am despre ce o sa scriu. Sincer. Acum, in timp ce insir cuvintele astea care imi vin in minte si incerc sa le aranjez intr-un asa fel incat sa aiba sens, habar nu am ce vreau sa spun. As putea scrie despre cealalta Georgiana, dar cum sunt un nenorocit, poate va mai tin in suspans. As putea scrie despre Madalina, Ioana sau Maria. As putea scrie despre cei pe care ii cred, dar in acelasi timp nu-i cred prieteni, cine stie.
Intotdeauna am fost, si pot spune ca sunt, un tip de moda veche. Niciodata nu am fost adeptul prostiei cu „Hei, imi place de tine, vrei sa fii cu mine?”. Nu! Niciodata! O singura data am intrebat o fata ( veti afla mai incolo pe cine ) si m-a tinut 7 zile in suspans. Inca imi amintesc cum stateam noptile pana la 11 ( hei, aveam 12-13 ani, pe atunci daca adormeai la 10 jumate’ erai badass ) si ma gandeam oare la ce se gandeste, ce crede despre mine, ce va zice. Imi amintesc cum radiam de fericire de fiecare data cand o vedeam pe coridor, dar bineinteles, intotdeauna gandeam „ Play it cool, Sergiu, play it cool”, si eram ceva de genul: „Hei ####, ce faci? Nu am mai vorbit de mult” Desi in realitate tot eram ud ( si nu ud in modul in care orice baiat vrea sa fie ).
Cum spuneam, sunt un tip old school, poate de asta pot spune ca n-am avut niciodata o relatie serioasa, tot timpul speram la fata perfecta. Eram genul care iesea la intalniri, dupa vreo 2-3 imi puteam da seama daca chiar vreau o relatie cu ea sau nu, si de obicei, descopeream cate un defect important si banuiesti finalul. Daca era mai putin decat perfecta, nu ma uitam la ea. Cand ma intreaba lumea „ Sergiu?! Cum de n-ai avut niciodata o relatie serioasa??” Eu bineinteles ca raspundeam chill, spuneam ca-mi place sa fiu burlac, imi place sa flirtez cu mai multe fete si alte prostii arogante, dar stim amandoi, cititorule, si cu mine ca nu e asa. Aveam si eu crush, ca toata lumea. Si culmea, aveam crush pe fata care m-a placut pe mine si nu am bagat-o in seama.
Partea a II-a
Stii atunci cand toata lumea iti zice ce frumos e sa fii indragostit? Cand te intreaba cand ai fost ultima oara, iar tu dai din cap ca si cum n-ai inteles intrebarea, pentru ca, defapt, n-ai inteles-o. Sau poate o intelegi, dar doar in adanc, subconstient, tu mintind cu nerusinare. Nu? Uite asa am patit eu.
Cand ma intreaba lumea „ cum de n-am avut nici o relatie serioasa?” le raspund cu simplul raspuns : Niciodata nu mi-o placut o fata suficient de mult incat sa fiu serios cu ea. Ei ma intrebau : „ Dar n-ai fost niciodata indragostit?! „ Iar aici, dragii mei cititiori, reiese intrebarea : Am fost eu indragostit sau nu?
Bineinteles ca am avut crush, dar crush intra in categoria de dragoste? Ca sa nu zic iubire pentru ca atunci deviem mult de la subiect. Ei bine nu cred. Crush e mai mult o obsesie. Vezi o fata, „moaama ce buna e” si gata. Iti mai si zambeste odata, de doua ori, pentru ca si fata e smecherasa, te-a vazut ca te uiti dupa ea si te-a prins in plasa, iar tu te intrebi : „ oare de ce-mi da sperante false, daca tot are prieten?” . EI bine, cititorule, iti da sperante pentru ca asa e femeia. Ca barbatul. Pe nimeni nu deranjeaza sa aiba o rezerva. Chiar daca ea are un prieten,iubit sau cum i-o mai zice, n-o deranjeaza sa stie ca mai sunt inca vreo 5-6 catelusi in limba dupa ea. Nu-i rusine, am picat si eu de multe ori in plasa asta. Poate chiar acum sunt picat, doar ca nu realizez.
Adevarul e: cand realizam? Cand e prea tarziu. Si sa fim sinceri, tu spui tuturor : imi plac ochii ei, imi place felul in care zambeste, imi place felul in care parul ei zboara cand bate vantul, iar marea si stelele se unesc intr-o clipa magica iar ea calareste un ponei care calareste un unicorn pe curcubeul fericirii. Hai sa fim seriosi, sa nu ne mintim unul pe altu. In momentul in care ai ajuns la ponei si unicorn, ai coborat privirea de la ochi, zambet ,la tate. Iar cand ai ajuns la curcubeul fericirii, nu mai are rost sa zicem, pentru ca am fi prea evidenti ( in cazul in care sunt pe aici oameni care nu se prind, ma refer la fund, spate, poponet, cur, bottom, ass, arse si cum s-o mai zice in alte limbi ).
Am vazut multe filme siropoase la viata mea, cu totii le-am vazut. Cu totii ne uitam la „The Notebook” si lacrimam cum Ryan Gosling o facea pe Rachel McAdams sa se indragosteasca de el, si iti doreai sa fii in locul lui, iar cand intra mama ta in camera, mutai pe un film cu Rambo, si cand te intreba de ce esti rosu la ochi, raspundeai scurt :
- M-am iritat la ochi. Nu, nu plang. Nu. Nu conteaza de ce am servetele. Nu, nu am plans! Bine, duc gunoiul..
Sau poate chiar Hachiko, iar tu mutai pe Terminator, si te simteai barbat adevarat, cu pachetul de servetele pe birou. Hai sa recunoastem, toti suntem asa. Ei bine, nici eu n-am recunoscut asta vreodata, suntem barbati pana la urma, nu? Da-o dracului de treaba.
Nici eu nu cred ca am fost vreodata indragostit. Nu-mi amintesc nici o fata sa-mi fi placut asa de mult precum descrie toata lumea. N-am avut fluturi in stomac. N-am visat-o. Nu mi se faceau mainile reci cand o vedeam, desi, daca ma gandesc mai bine, poate mint. Nevrand sa fiu ranit, spuneam tuturor ca nu sunt indragostit ( haha, am facut si rima, hai da-ma dracu’ ca-s tare ). Poate mintind atat de mult, am ajuns sa ma mint si pe mine.
- Sfarsit de capitol -
