Capitolul 6
Nu am mai scris de ceva timp, am avut multe pe cap, unii le pot percepe ca pe niste chestii mari, altii relativ mici. Pentru mine evident au fost mari, o sa va povestesc candva. Cine stie? Poate chiar mai tarziu in capitol.
Acum incerc ceva nou. Azi e prima oara cand scriu „treaz”. Am zis sa incerc sa vad ce iese, poate iese mai bine, poate mai rau. Poate n-o sa fiu la fel de sincer, sau poate n-o sa am atat de multe greseli gramaticale ( necorectate ).
Hopa, prea tarziu. Imaginati-va ca n-ati citit ultimu’ alineat. Bai, deci chiar n-am nici o idee despre ce sa scriu. Ar trebui sa ma apuc de compus, mi-au recomandat ceva cantareti „cunoscuti” asta, dar e greu. Daca vi se pare ca scrisul precum scriu eu e greu..defapt e mizerie sub unghie comparat cu compusul. E o chestie aproape imposibila. Sa zicem ca scriu despre o fata, da? Ok. Ce scriu? O descriu? Zic cat de mult o iubesc? Cat de mult m-a ranit? Ca trebuie sa merg mai departe? Bun, si cum ii? Piesa vesela? Trista? Bun, si cum ii? Miscata? Lenta? Si astea-s doar cateva chestii minore, sa nu ajungem in detalii tehnice si sa vorbim de progresia de acorduri, precum si de prelucratul versurilor.
E o munca grea, si desi toata lumea spunea ca nu-i usoara, eu tot o am, asa ca trebuie sa-mi asum responsabilitatea.
Oricum, nu stiu de voi, dar eu intotdeauna am avut o perioada in care imi schimbam total genurile muzicale pe care le ascultam. Adica, in mod normal ascult Elvis, Banica, Vama, Holograf, Arctic Monkeys, v-ati format ideea. Iar alteori, ascult încontinuu Ed Sheeran, iar acum ( chiar si in momentu’ asta, ca mno, sa fie mai dragut si romantic ) ascult Birdy – Skinny Love. Nu stiu de ce ( stiu de ce, da-s nenorocit si va tin in suspans ) dar m-am indragostit de piesa aia.
Deci, intelegeti-ma, am 15 mii de idei pe care vreau sa le scriu in propozitia asta, dar nu pot. Sunt ca intr-o tornada. Pe de-o parte vreau sa va povestesc de X Factor, cum m-am descurcat, daca am trecut de auditii si cum a fost sa fii in echipa lui Brenciu de 14 ( hm hmm..asta DACA am trecut, desigur ), pe de alta parte vreau sa continui tema principala a chestiei asteia pe care o scriu acum ( sincer, ajutati-ma sa ma hotarasc, ce e? E blog? E carte? Pare blog, dar as vrea sa fie mai mult de atat ) si anume fetele, dar nu prea am noutati. Adica am oarecum, dar nu sunt material de povestit ( nici material de altceva nebwnilor ).
Sincer, n-am nici cea mai mica idee de ce va place prototipul asta. Adica, sunt doar gandurile mele, iar eu gandesc tipic, ca orice baiat de varsta mea, in aceleasi circumstante ca mine. Sunt pervers, sunt uneori nesimtit / porc, sunt dragut si sentimental, sunt sincer ( uneori ), si timid. Multe imi spuneti ca sunt diferit, ca par altfel. Nu sunt. Chiar nu sunt, sunt la fel ca toti ceilalti. Toti avem o parte dulce si sentimentala, precum si o parte „bad boy”, periculosi, genul de baieti de care iti spune maica-ta sa ai grija. Fiecare decide ce tip de baiat vrea sa fie.
Fii ca baiatul cu care ai vrea sa umble fiica ta. Sau ceva de genu’, oricum. Mi se pare pur si simplu genial. N-as vrea fiica-mea sa umble cu ceva jmecker cu cracii blugilor la glezne, sa-mi umble noptile cu un tip pana pe la 2-3-4 ( bineinteles, probabil n-o so las sa iasa din casa pana la 18 ani, dar asta nu conteazaa ). Nu stiu, deoarece vreau sa fiu burlac mult timp, sa ma casatoresc tarziu, dupa 28-30 de ani, oarecum abia astept sa am copii. Imi plac copiii ( probabil pentru ca sunt intr-o minte cu ei ). Oriunde merg, pustanii de 1-2-3-4 ani ma trag de cate un deget si ma tarasc dupa ei prin toata casa, imi arata toate jucariile lor, ce casuta frumoasa au construit din cuburi lego ( defapt, casa semana cu un organ genital masculin, dar bineinteles ca m-am abtinut din greu si m-am prefacut uimit de ceea ce a reusit sa faca ). Mi se pare ca-s un tip bun, doar ca sunt prea bun pentru binele meu.
Sunt o multime de chestii pe care vreau sa le dezbat in paginile ce vor urma, trebuie doar sa-mi fac ordine in minte, iar apoi pe foaie.
- Sfarsit de Capitol -
