Partea a II-a
Cand un scriitor e indragostit de tine, nu poti muri niciodata. Nu ma consider un scriitor, sunt un pustan de 18 ani, care asteapta sa mearga la X-Factor si sa-si incerce norocul in muzica, fara o slujba, nesigur ce directie sa aleaga. Totusi, nu poti nega ca citatul de mai sus e frumos. E si adevarat.
Asta i-am spus eu ei, iar ea mi-a raspuns cu un chicot inofensiv.
Oricat de mult ador sa vorbesc cu ea, parca ma doare. Nu stiu ce sa fiu sincer, adica, nu-i o durere fizica sau ceva, dar in acelasi timp e. Ma doare burta, pieptul, capul si mi se face nod in gat. Dar in acelasi timp nu ma dor, e oarecum o durere interioara, prea interioara. Abia astept sa-mi scrie „ Suna-ma” ca sa stiu ca o pot suna, dar oarecum stiu ca vor urma cateva minute / o ora dureroasa.
Azi am avut o zi foarte naspa. M-am trezit devreme, cu o durere de cap, si o mahmueala din lipsa de bautura, deoarece aseara oarecum am avut nevoie. Merg apoi la ceva cumparaturi, pentru ca vezi tu, trebuie sa am haine „mijto” ca maine plec la Bucuresti, pentru X Factor. Dupa aia a trebuit sa merg sa ma tund, si bineinteles, imediat dupa ce am iesit din salon, a inceput sa ploua cu galeata. Cu parul ud leoarca, si tricoul transparent ( de la apa mai nebunilor ) fug spre autobuz. Ajung acasa, ceva discutii, cateva intamplari nefericite irelevante, si apoi apelul ei. Dar nu stiu, oarecum nu ma pot hotari in legatura cu ea. Cu toate astea, ea este motivul care imi face ziua mai buna.
Da, am iesit cu ea ieri. Da, totul a fost dragut, pana la un moment dat, moment din care totul a luat-o…intr-o directie anume. Care directie intrebi ? O sa-ti spun altadata, pentru ca atunci am sa-ti povestesc totul cap coada. Atunci ai sa stii de ce am aflat exemplul perfect de ironie, exemplul perfect de karma si exemplul de…
- Sfarsitul Partii a II-a -
