She And Her Vampire Bad

Secrete si dezvăluiri

Îmi face semn cu mâna iar eu merg spre ea.
-Tina? Chiar tu ești?
-Da Iz. Eu sunt.
Am inceput sa plâng când am văzut-o. Că sa mă liniștesc ea mi-a oferit un zâmbet.
-Numai plânge.
-Imi pare atât de rău. Trebuia să stau cu tine..
-E vina mea Iz. Am mers singura in pădure.. acolo a venit..
-Ce. Ce a venit? Spune-mi.
-Nu cred că ar fii bine să îți spun..
-Te implor.
-Vampir. A venit un vampir începător.
Vampir?? Nu. E imposibil.
-Cred că greșești . Nu exista.
-Ba da Iz. Exista. Toți cei din vilă sunt. Chiar și.. eu
-CE?
Mă dau câțiva pași înapoi iar ea vine spre mine.
-Nu. Trebuie sa plec. O sa vrea să mă omoare. Si.. și tu o sa îmi faci rău nu?
-Sunt un spirit. Nu pot mușca pe nimeni. Pe tine nici nu as vrea sa te atac vreodată. Ești prietena mea.
-Daca ceilalți mă vor omorî?și.. și Cristian e??
-Da.. el e regele vampirilor.. și nu. Nu o sa te omoare. Dacă voiau asta ar fii făcut-o până acum.
M-am liniștit dar tot plâng. Frica. Eram într-o stare de șoc. Tina a venit langa mine și m-a îmbrățișat. Când ne-am îmbrățișat. Tina m-a simțit.
-Te pot simții
-și eu. Ce înseamnă asta?
-Asta înseamnă prietenia adevărată.
Amândouă am zâmbit și ne-am luat din nou în brațe.
-Iz. Trebuie să îți mai spun ceva. Eu mă pot arata cui vreau și doar tu mă poți vedea.
-Bine. Trebuie sa plec. Ei te.. îngroapă
-Bine..
Am văzut-o acolo. Cu mâinile pe piept și avea aceeași frumusețe care o avea și când era în viață. Mă simt vinovată. Trebuia să stau cu ea. Daca știam că se ducea în pădure mergeam cu ea. Toți au mers către sicriu să își ia adio. Iar eu am rămas ultima.
-Imi pare așa de rău pentru ce s-au întâmplat. Pe de-o parte eu mă simt vinovată. Și am sarutat-o pe frunte
-Dar nu ești tu vinovată. Spune Tina.
-Ba da.. sunt. Și am început sa plâng. Cristian vine langa mine și mă întreabă cu cine vorbesc. Neștiind ce să îi zic m-am întors.
-Cu nimeni..
Din perspectiva lui Cristian
Cu cine vorbea. Știu că nu e genul să vorbească singura. O cunosc de puțin timp dar de parcă aș cunoaște-o de o viață.
Doamne. Daca in preajma cuiva o sa mai vorbesc cu ea. O sa am probleme. O să mă facă nebuna.
-Iz. cu cine vorbeai??
-Cu nimeni.
-Spune-mi.
-Nu vorbeam cu nimeni.
-Ori îmi spui ori o sa ai probleme.
Din perspectiva Izabellei
Nu vreau sa o dau de gol. Cristian e unchiul ei. Se va supăra că nu s-a arătat lui prima..
-Nu am ce sa îți spun.
Atunci mă ia de mana. Și mă duce într-o încăpere subterană. Mă strânge atât de tare încât o sa îmi rămână urma ceva timp. Când ajungem jos. Mă bagă într-un fel de celula. E frig acolo. Înăuntru e doar un pat. Atât.
-Te mai întreb o data. Cu cine vorbeai?
-Cu nimeni.
Atunci a luat un bici și a dat în mine mă durea așa tare. Mai ales că eram lovită de el. A tinut-o așa câteva minute și după s-a oprit.
-Ti-am spus că vei suporta consecințe. Mie trebuie să îmi spui tot daca te întreb ceva.
Tina era lângă mine și plângea.
-Iz. Spune "Tina, arată-te" și mă voi arata. Numai vreau sa fii bătută.
-Nu voi face asta.
-Iar vorbești singura?
-Da
După ia biciul și mai da în mine de câteva ori. Mă durea așa tare încât m-am pus jos de durere. Eram plina de sânge.
-Te rog. Spune cuvintele acum.
-Tina. Arată-te. Și am căzut la pământ inconștiență și plină de sânge.
-Nu îți e un pic rușine să dai in ea? Cu mine vorbea până acum.
-Tina? Chiar tu ești?
-Da. Eu sunt.
Toți cei care mai erau în încăpere au rămas cu gura căscată.
-Ce ești?
-Sunt un spirit. Și cea care o păzește pe Iz de acum. Nu îi pot vindeca rănile. Și nici cele de pe inima. Dar i le pot alina. Pot face rău celui care se mai atinge de ea.
-Imi pare rău. Îmi pare așa rău.
-Nu mie trebuie să îmi ceri scuze. Ci ei. Nu numai pe piele ai ranit-o dar și în inima.
-E numai vina mea..
-Da. A ta e.
-Ceilalti. Luati-o pe Iz și duceti-o in camera ei. Acum daca se poate.
După ce mă trezesc. Observ că sunt în camera mea. Cineva sta pe pat. Mă uit sa vad cine e și era Cristian.
-Lasa-ma. Nu te apropria de mine. Strig la el.
-Iz. Îmi pare rău.
Am fost o proasta crezând că se va schimba. Cum mă puteam gândii că îi place de mine sau că mă iubește. Daca el are iubita? E și vampir. Acum parca. Nu îmi mai este teama. O sa accept daca vrea să mă omoare. Daca se poate, chiar azi vreau să mă omoare. Ca mâine să nu îmi mai prind ziua de naștere.
Cristian auzind toate acele chestii s-a a uitat la mine.
-Vampir? Știi ce sunt?
-Da. Știu.. dar nu am spus-o cu voce tare. Cum de tot știi ce gândesc?
-Nu știu. Se întâmplă pur și simplu. Știu doar o chestie. Cineva legat de o persoana care este corcitura (Adică și om și vampir) îi poate asculta gândurile. Dar doar persoana care e cu omul-vampir respectiv.
-Imposibil. Eu nu pot fii asta. Eu nu am mâncat sânge în viața mea..
-Ei se dezvolta la vârsta de 18 ani. Adică. Tu dacă ești. Mâine îți vor apărea puterile și vei avea nevoie de sânge.
Am rămas șocată. Corcitura? Nu cred..
-Noi vampirii putem rezista la orice înafara de foc. Dar corciturile pot rezista la foc. Până va fii vampir complet. Atunci v-a fi ca noi.
-Am înțeles. Când voia să mă sarute pe frunte m-am dat într-o parte.
-Nu îți voi face nimic.
-De unde știu eu că nu îmi vei face nimic?
-Daca voiam să îți fac ceva. Până acum îți făceam.
-m.. ai dreptate.
-Iarta-ma te rog.
Din perspectiva Izabellei
Oricine merita o a doua șansă. Chiar și el.
-Bine.
Incerc sa mă ridic din pat și totusi mă simt slabita și era să cad dar el mă prinde. Se uita drept în ochii mei și după se aude o voce.
-Iubirea mea. Ce faci? O nu. Iar cu asta?
-Ce problemă ai cu ea?
-Multe. Se da la tine. Și știi că nu îmi place când cineva se da la tine nu?
-Stii ce? Fă-ți bagajul.
-Ce? De ce?
-Pleci. Și nu vreau sa te vad prea curând.
-Macar pot sa.. plec mai târziu?
-Bine.
Mă pune in pat și când voia să plece l-am tras de mana.
-Poti.. rămâne daca vrei
-Normal că vreau.
S-a pus langa mine și eu am adormit pe pieptul lui. Noaptea mă trezesc și.. el numai era lângă mine. In camera alăturată se auzea un zgomot. Merg sa vad ce era și nu îmi venea să cred. Era el și cu "iubita" lui. O făceau. Am inceput sa plâng. El m-a auzit și a venit după mine dar eu am fugit și m-am dus afara.