She And Her Vampire Bad

Prizoniera

Mă trezesc intr-o camera.. e frumos aici. Pereții au culoarea alb deschis și mobila e de culoare crem. Dar totuși sunt neliniștită. Neștiind unde sunt și ce se întâmplă. Se aude o ușă. Pe ea intra un băiat de vreo 19-20 ani. Chipeș cu părul blond închis și ochi căprui.
-Bună! Bun venit.
-Cine ești? Ce vrei? Unde sunt?
-Mai ușor. Cate o întrebare pe rând. Ești în Elveția la casa mea.
-Ce caut aici?
-Hm. Nu știi? Mama ta te-a vândut.
-Nu te cred.
-Atunci o să îți spună chiar ea.
Pe ușă intra ea. Femeia care o iubeam la început și acum o urăsc mai mult decât orice.
-Bună draga mea.
-Ce se întâmplă??
-Iti voi explica.
Atunci m-a luat de par și m-a dat cu capul de perete.
-Nenorocito. Niciodată nu te-am iubit. Nici macar nu te-am făcut eu. Te-am găsit la ușă acum 17 ani. De-abia așteptam să scap de tine. Doar pe Mihai(Fratele meu) îl iubesc și țin la el. Mi-ai fost doar o povară.
-O să mă caute.
-Eu nu cred asta. Nu te mai cunoaște. Și-a pierdut cunoștința.
-O să își aducă aminte! Strigând la ea.
Mă ridica, îmi dă o palmă și iar mă izbește de perete. Încep sa plâng.
-Selena oprește-te. Spune tipul care nici pic de milă nu avea pentru mine.
-Cristian nu mă oprii.
-Ai spus ceva?? Și a făcut o față la ea ca și cum nu avea voie sa ii comenteze.
-Nu. Și a aplecat capul
-Lasați-ne singuri.
Toți au plecat și am rămas doar eu cu el.
-De acum tu vei fii sclava mea. S-a înțeles? Vei face mereu ce îți zic eu. Fie că îți place. Fie că nu.
-Dar..
-Niciun dar. Nu ai voie să îmi comentezi și tu tot faci asta. Ca sa fim mai siguri că nu faci prostii.. la 17:00 fii pe banca din fața vilei. Și ia-ți și un pix și o foaie.
-Bine..
-Ai niște haine in dulap. Imbraca-te cu ceva de acolo.
Și a ieșit pe ușă. Eu am inceput sa plâng iar la ușă se aude un ciocănit.
-Cine este?
Ușa se deschide și apare o fata de maxim 12 ani.
-Bună. Sunt Tina
-Bună Tina. Sunt Izabella.
-Numai plânge. Unchiul meu poate fii rău.. dar are și părți bune
-Bine.
-Schimba-te și după vino cu mine. Bine?
-Bine.
M-am schimbat în niște pantaloni negrii și căutam un tricou dar nu am găsit. Doar un corset cu dantelă. Nu aveam decât să-l iau pe ăla. O slujnica a venit și m-a ajutat. După. Cobor scările iar Tina mă aștepta în fața lor.
-Haide. Vreau sa te prezint celorlalți.
Pășim in față prin sufragerie. In fața noastră apare un băiat puțin înalt decât mine.
-El e James. Varul lui Cristian
-James ea e Izabella
-Bună Izabella. Încântat
-La fel.
După. De afară vin 2 fete și încă un băiat
-Iz. Ele sunt Lania(23 ani) și Tessa(22ani). Iar băiatul din spate e Eric(Fratele lui Cristian)
-Bună. Sunt Izabella
-Bună. Bun venit.
Mă uit la ceas. Este 17:01.
-Scuze. Este târziu. Trebuie sa plec.
Ies pe ușa din spate și îl văd pe Cristian pe o banca langa niste trandafiri roșii sangerii.
-Am venit.
-Bun. Hm. Îți stă bine cu corsetul ăla.
-Multumesc
El era îmbrăcat în niște pantaloni negri și un sacou.
Hm. Îmi place cum se îmbracă.
-Serios?
-Am spus cu voce tare?
Din perspectiva lui Cristian.
Ciudat. Ea se gândea la asta. Cum am putut auzi? E ceva special la ea.
-Bun deci. Ai luat pix și foaie?
-Da
-Bun. Scrie. Prima regula.: Trebuie mereu sa mă asculți. A doua regula: Daca faci ceva nepotrivit trebuie sa suporți consecințele. Și ultima și cea mai importanta regula: Când vorbesc cu cineva un lucru important. Nu mă întrerupe. Ai notat tot?
-Da.. stăpâne..
-Poti pleca.
Plec și mă duc în camera mea. Mă întorc și încerc să adorm. Dar cu toate care mi se întâmplă. Nu pot închide niciun ochi. Singura din familia mea care mi-a fost aproape a fost bunica.. și tata dar el .. a murit. Chiar dacă bunica mă speria cu paranormalul citind dintr-o carte veche o iubeam iar ea mă liniștea. Oare unde e cartea aia? După ce a murit nu am mai găsit cartea. Singurul lucru pe care îl mai am de la ea era cartea dar cred că.. duoaa ce a murit și ea cartea a fost pusă în sicriu alaturi de ea.. de la tata mai am doar medalionul ăsta.. pe spate scria ceva dar niciodată nu am vrut sa traduc ceea ce scria... Se aude ușa. Cineva a intrat în cameră și îmi pune mâna pe umăr.
-Plangi?
-Tu ce crezi. Fiind prizoniera aici ce as putea face mai nou?
-Imi pare rău că te-am suparat.
-Este ok. Sunteți stăpânul meu. Puteți face orice vreți cu mine.
-Noapte buna. Iz
-Noapte bună.