She And Her Vampire Bad

Călătoria(1)

E dimineața. Mă trezesc pe la 6:30 și îmi fac bagajul. Vom sta in Brașov vreo 2 sau 3 zile.
-Neața.
-Hei. Neața.
-Ti-ai făcut bagajul?
-Da.. acum trebuie să mă îmbrac.
-Bine. Imbraca-te și coboară.
-Bine.
Mă îmbrac repede, îmi iau bagajul și plec. Mă duc afara la mașină unde Cristian mă aștepta. Mi-a luat bagajul din mână și l-a pus în portbagaj. Mașina cu care mergeam era superbă. Roșie..
-Esti pregătită?
-Sigur.
Ne urcăm în mașină și pornim la drum.. Am fost atenta la fiecare detaliu în parte. Sunt așa de frumoase peisajele. Mai ales acum la apus.
-Esti ok?
-Da. Doar.. admiram apusul.
-Frumos nu?
-Da..
Se inserează iar Cristian nu o sa poată conduce toată noaptea.
-Opreste.
-De ce?
-Nu o să poți conduce toată noaptea. Hai sa mergem undeva și să stăm noaptea asta.
-Bine.
Ne ducem într-un fel de... Hambar părăsit. Se pare că aici a mai locuit cineva. Înăuntru e un... Minifrigider, 2 fotolii și un șemineu.
-Aici a mai fost cineva.
-Văd și eu.
El aprinde focul iar eu mă duc în minifrigider. Vin cherry. Nu-i rău.. După ce cristian aprinde focul. Ne punem in 2 pahare vinul și ne așezăm pe fotolii. El stătea în fața mea și adormise. Mă uitam la el și observăm cum fiecare trăsătură a lui pare așa perfecta in lumina focului...
Îmi bag mana in buzunar. Telefonul. Tot aici e? Mi-am găsit telefonul. Se pare ca.. încă e stins. Pe bune? Mă ridic de pe fotoliu și am calcat din greseala pe o pungă și l-am trezit pe Cristian.
-Scuze că te-am trezit..
- E ok. Unde voiai să mergi?
-Voiam să iau patura și să o pun pe fân. Nu putem dormii pe fotoliu.
-Ai dreptate. Dă-mi mie pătura. O pun eu.
Îi dau pătura iar el o așează.
-Haide. E târziu. Ar trebui sa ne culcam.
-Ok.. stăteam în fața lui și nu ziceam nimic. Doar mă uitam in jos.
-Ce faci? Vino la mine.
-Eu.... bine..
Mă așez langa el. Observa totuși că am ceva.
-Ce ai?
-Nimic.
-Spune-mi..
-Eu.. doar mă simt ciudat că mă intorc în locul unde am avut cele mai neplăcute amintiri.
-Hei. Sunt cu tine.
Simt cum o lacrimă mi se scurge pe obraz iar Cristian mi-o șterge. Mă pun pe pieptul lui și adorm.
#Dimineata#
Cristian se trezește primul.
Din perspectiva lui Cristian
Doarme așa frumos. E târziu și trebuie să plecăm dar nu vreau sa o trezesc.. o mai las.
(Totuși mă trezesc)
-Hei neața.
-Hei. Te-ai trezit. Eu care voiam să te mai las sa dormi.
-Asta e.. hai sa..
Pana să continui ceea ce voiam să spun a apărut.. o durere imensa de stomac. Cristian vine repede spre mine și atunci și-a dat seama. Astăzi cred că e ziua mea adevărată.. fac 18 ani și astăzi mă dezvolt.
Nu.. nu se poate. De unde găsesc eu sânge sa ii dau..
Din perspectiva lui Cristian
-Stai aici. Vin acum.
Fug repede prin pădure și dau de o stradă. Văd mașini venind și încerc să opresc una. Dar toate ocolesc. Până într-un sfârșit una a oprit pentru că stăteam pe mijlocul străzii.
-Omule ești nebun? De ce stai pe mijlocul străzii?
Nu a mai zis nimic după. L-am muscat, i-am luat cadavrul și l-am dus la Iz. Când am ajuns la ea, tot cu dureri. Îmi venea să lăcrimez când o vedeam așa.
-Iz. Asculta-ma. Știu că ți se va părea ciudat dar.. bea de aici.
-Ce?? Nu fac asta?
-Trebuie.
Din perspectiva Izabellei
E scârbos dar trebuie sa o fac.
Iau cu gura de la gatul acelui om.. îmi plăcea. Dar totuși o lacrimă mi se scursese pe obraz.
-Cum te simți.
-Nu pot sa cred că am făcut asta..
-Obijnuieste-te. Asta vei face mereu.
-Sunt.. vampir?
-Ce? Nuu. Ești om-Vampir. Ca sa fi vampir complet trebuie să mori. Ceea ce nu o sa las sa se întâmple. Iar tu acum că ești om-Vampir nu trăiești veșnic. Ai aceleași puteri ca si noi numai că nu trăiești veșnic.
-Bine..
-Haide să merge.. bine?
-Bine.