Volumul I: Îndrăgostește-mă

Capitolul 1

Capitolul 1 - Dimineața începe tu tine

Dimineața pare a fi răcoroasă, căci pe măsură ce deschid ochii văd cum norii acoperă toată bolta cerească. Geamul, pe care îl lăsasem noaptea trecută deschis, se balansează dintr-o parte în alta, distrugându-mi starea de bine dis-de-dimineață. Îmi simt pleoapele grele, de parcă ar cântări o sută de kilograme, iar oboseala zilelor trecute se face resimțită. Lon, câinele care obișnuiește să îmi dea trezirea în fiecare dimineață, sare pe mine și începe să îmi umple fața cu salivă, mângâindu-mă cu limba lui aspră. Zburdă și latră, enervându-mă și stârnindu-mi o durere acută de cap. Îl dau la o parte și îmi trag perna peste ochi, dar e în zadar căci el o apucă și trage de ea cu dinții. Coada lui mi se strecoară în decolteul maioului și mă gâdilă până în măduva oaselor. Îl dau la o parte și mă ridic în șezut la marginea patului, mângâindu-l cu degetele de la picioare. Acesta își scoate limba și închide ochii, mulțumit de alintul pe care i-l ofer.

— Ce m-aș face eu fără tine? îl întreb de parcă m-ar înțelege, iar el deschide ochii și mă privește.

Începe să latre făcându-mă să cred că a înțeles ce i-am spus mai devreme, dar și faptul că nu prea îi convenea să îl alint pe suprafața rece a parchetului. Dar trebuia să se obișnuiască pentru că nici mie nu îmi plăceau trezirile umede pe care mi le dădea. Îl iubesc. E un câine minunat, dar în zile ca astea, mi-aş dori să îmi dea deşteptarea un bărbat frumos. Unul care să mă sărute tandru, să-mi facă o cafea fierbinte şi să îmi aducă dejunul la pat. Vise! Natalie, astea sunt vise! Evident că acest lucru nu o să se întâmple niciodată, căci eu şi bărbaţii suntem la fel de paraleli ca două drepte la matematică.

Încă îmi aduc aminte de ziua în care l-am găsit. A crescut atât de mult față de cum era atunci. Era părăsit într-un coș de gunoi, iar săracului i se vedeau coastele de la puțina mâncare pe care o primea. Botul rănit m-a făcut să-l iau în brațe imediat ce l-am văzut, dar acum este crem și a scăpat de zgârieturile dureroase. E îngrijit, spălat săptămânal şi beneficiază de mai multe tratamente de înfrumuseţare decât eu. Ceea ce m-a făcut să-l iau acasă nu a fost doar boticul rozaliu şi plin de răni sângeroase, ci şi felul trist în care se uita la mine. Blana lui e foarte pufoasă și ochii dulci mă fac să zâmbesc în fiecare zi, chiar şi atunci când zâmbetul meu nu ar vrea să îşi facă nici măcar o milisecundă apariţia. Îmi face companie zi de zi, dar mai ales când colega mea, Anastasia, nu e acasă din cauza multiplelor zboruri.

Eu și Anastasia am studiat împreună turismul timp de patru ani, ne-am ajutat una pe alta ca să trecem examenele și am fost o bătaie de cap a profesorilor. Întotdeauna am lucrat împreună acolo unde ne trimiteau pentru practică și chiar și după terminarea facultății, am ajuns să fim angajate în același clădire, de același șef. O perioadă de timp, până a prins ritmul lucrurilor, a lucrat la recepție cu mine, dar apoi a ales să fie stewardeză. I-a plăcut să experimenteze lucruri noi, iar a fi în aer tot timpul era o adevărată plăcere pentru ea. Am încheiat un apartament și de atunci locuim amândouă. Deși o văd foarte rar deoarece mai mereu este plecată, profităm la maximum de timpul nostru atunci când ne revedem. A încercat de nenumărate ori să mă convingă să părăsesc hotelul la care lucrez de când am terminat facultatea, dar pur și simplu nu mă pot desprinde de acel loc. Sunt o persoană care dacă se atașează de oamenii din jurul ei, greu mai renunță... în ciuda circumstanțelor. Dar și pentru că urăsc să zbor și nu m-aș vedea niciodată ca stewardeză. Nici măcar nu arat cum se cere să arate una.

Într-un sfârșit mă ridic în capul oaselor și trag de mâini în sus pentru a-mi dezmorți coloana vertebrală. Nu pot înțelege de unde am acumulat atâta oboseală, căci lucrasem doar pe tură de zi toată săptămâna. Lon începe să latre și îl văd mult mai entuziasmat de rutina mea, vrând poate chiar să facă parte din ea. Dar oricât s-ar fi străduit el să ridice din lăbuțe, era în zadar. Realizez ușor că mă simt puțin mai odihnită decât mă trezisem inițial și că nu auzisem alarma...