Ingerul din umbra

Noapte buna...

Am pregatit foarte repede o salata si am strigat-o sa vina. S-a imbufnat si a dat din cap. Bineinteles ca imi va spune ca nu ii este foame.

"Nu te cred. Daca nu vei vrea sa mananci nimic, nu vei mai creste si vei ramane mereu mica." am spus eu, dar ea a dat in continuare din cap si a continuat sa priveasca peisajul de afara. 

"Te rog, macar cateva inghitituri. Te vei simti obosita, ametita si iti va fi foarte rau daca nu mananci ceva acum. Cat poti macar, te rog." S-a oprit din a mai privi spre fereastra si s-a indreptat spre masa cea rotunda din bucatarie. S-a asezat pe unul din cele cinci scaune si a inceput sa manance. 

"Nu vad rostul in a mai manca. Voi muri oricum, asa ca ar fi mai bine sa mor mai repede." Am ramas socata la cuvintele scoase din gura ei. Nu imi puteam crede nici urechilor ce am auzit. Vroiam sa o plesnesc pentru tocmai ce a spus. 

"Cum adica, care este rostul in a mai manca? Vrei sa mori si sa ma lasi pe mine, de una singura? Nu mai vorbi prostii si mananca. Dumnezeu ti-a dat o viata si o vei trai pana cand El iti va spune cand iti este sfarsitul, si nu invers. Asa ca traiesti-o si nu mai palavragi, nu are niciun sens ce spui tu". Am incercat sa par cat mai suparata si furioasa, dar vorbele ei dadeau roata mintii mele din nou si din nou, lucru ce m-a coplesit complet. Incercam din rasputeri sa imi tin in frau lacrimile, si pentru a nu o ingrijora mai tare, am reusit. 

"Imi pare rau, numai ca eu nu pot sa cred ca mama si tata nu mai sunt cu noi. De ce i-a luat Dumnezeu de langa noi?". A inceput sa planga, asa ca singurul lucru pe care puteam sa-l fac era sa ma duc sa o imbratisez. Lacrimile ei se rostogoleau acum de pe fata ei mica si rotunda, pe umerii mei. Apoi am strans-o in brate mai tare si i-am soptit in urechea ei micuta.

"Mama si tata nu ne-au lasat ei asa. Ei vor fi intotdeauna cu noi, pentru ca noi ii iubim enorm de mult si ei la randul lor, chiar daca nu le mai simtim prezenta. Si eu, de asemenea, te iubesc si nu te voi parasi niciodata. Voi sta cu tine pentru totdeauna si voi avea grija de tine pana la sfarsit.  Si stii de ce voi face asta?". Si-a ridicat capul din umerii mei, iar ochii ei mari si rosii de la atat plans se uitara tinta la ai mei, in timp ce dadu din cap.

"Pentru ca esti surioara mea mai mica, iar eu, sora ta mai mare. Ne avem una pe alta si nimic nu va interveni intre noi, niciodata. Iti promit. Deci, esti alaturi de mine?". I-am zambit, May s-a uitat la mine pentru o secunda, a inganat din cap si apoi m-a strans foarte tare in brate. Am pupat-o pe obraz si i-am sters lacrimile ce ii cazusera pe fata ei rosie si i-am spus sa ne intoarcem sa terminam cina. 

Se facea tarziu si cum aceste zile au fost foarte grele pentru noi ne-am hotarat sa ne bagam in pat si sa ne culcam. Speram macar ca somnul sa ne ajute putin sa mai uitam de necazuri si sa ne ofere pacea si tihna de care aveam amandoua nevoie. M-am dus in camera Mayei, am bagat-o in pat si am invelit-o, am sarutat-o dulce pe frunte si i-am urat "Noapte Buna". Inainte sa ies din camera ei, May ma prinde de bluza cea larga si ma intreaba:

"Crezi ca mama si tata ne vor aparea in vise?" a intrebat ea cu ochii cei mari si nevinovati. I-am zambit si i-am oferit raspunsul de care avea cu siguranta nevoie pentru a adormi cat mai repede. A cascat si a adormit foarte repede. Am stat cu ea pana ce am fost sigura ca deja visa si se intalnea cu parintii nostri. Dupa ce am parasit camera Mayei, m-am reintors in bucatarie sa curat masa si sa spal vasele, apoi am facut un dus foarte scurt dar fierbinte, si m-am alaturat surorii mele in pat. Am adormit langa ea, si imediat parinti nostri ne asteptau acolo, in vis sa ne intalneasca. Era cel mai minunat vis pe care l-am putut avea.