Ingerul din umbra

Surpriza!

May si Lisa se distrau de minune prin bucatarie. Au facut cel mai mare dezastru, cu fel si fel de ornamente, siropuri, frisca si multe altele. Intr-un cuvant, bucataria arata precum un tort foarte "frumos" decorat. Si mirosea neamaipomenit, a vanilie, ciocoloata, a zahar topit. Lisa nu glumea cand a zis ca voia sa-i faca o prajitura imensa mamei sale. Ambele fete erau foarte incantate de ce va iesi, desi, mai degraba daca s-ar mai fi jucat mult cu faina, zahar si alte ingrendiente, ar fi trecut si ele, sigur, precum niste prajiturele foarte ornate, si cine stie, poate chiar si delicioase. Au facut un tort de ciocolata si vanilie, preferata mamei ei, si au presarat pe deasupra fructe de padure, bomboane si frisca. Pe scurt, o adevarata bomba delicioasa. Mai trebuiau doar sa curete bucataria, ceea ce nu era deloc o sarcina usoara, avand in vedere tornada de ingrendiente si vase murdare, si sa aranjeze sufageria pentru mama Lisei. Fiecare si-au impartit cate o sarcina si aveau sa fie gata in doi timpi si trei miscari.

La patinoar, Sora se uita la misteriosul baiat ce o intrerupse din magia ei pe gheata. Acesta era inalt, corp bine facut, fiind foarte potrivit pentru patinaj, asta daca ar participa. Insa ce o atragea pe Sora la acest baiat era culoarea ochilor lui. Era foarte neobisnuita; acei ochi violeti pal o strapungeau pana in inima. Ca si cum ar fi putut citi cu ei toate secretele pe care le are. Si parul lui era asa alb, moale si foarte lung ca o faceau pe Sora cu greu sa se abtina sa nu il atinga. 

"Cum te cheama? " il intreba Sora inca blocata in ochii acestuia.

"Numele meu este Leon. " raspunse acesta cu un usor accent frantuzesc.

"Ce cauti aici? Nu te-am mai vazut prin imprejurimi."

"Cautam un loc mai retras unde sa patinez cand te-am zarit pe tine. Stiam ca acest loc este pustiu si de aceea am fost putin surprins sa vad ca cineva este totusi aici." raspunse acesta ferm.

"Pai acesta este locul meu de patinat. Sefa patinoarului ii cunoaste pe parintii mei asa ca mi-a amenajat un loc doar pentru mine. Dar poti patina aici daca vrei. Nu ma deranjeaza putina companie." zise Sora bland si zambindu-i.

Leon o privi pe Sora foarte lung in timp ce aceasta se simti scanata la propriu. Spera doar ca nu se va face de ras, deoarece Leon pare foarte dragut. Sau cel putin asa crede ea.

"Nu, multumesc. Vreau sa patinez singur, nu alaturi de o fetita ca tine care nu stie nici cum sa stea corect pe patine. Bine cred ca ti s-a facut ca ti s-a dat un loc doar al tau, ca altfel te faceai rau de ras, si nu cred ca ti-ar fi prins prea bine." si acesta se intoarse si pleca.

"Ce ai spus? Mai bine ti-ai lua cuvintele insultatoare inapoi. Nu stii absolut nimic despre mine sau despre cum patinez. Si in plus, nu ai niciun drept sa dai buzna asa si sa mi te adresezi atat de nepoliticos. Cine te crezi tu?" se rasti Sora, incercand sa-si apere mandria ranita.

"Nici eu la randul meu nu sunt obligat sa-ti raspund. Si daca te-ai observa, asa cum am facut-o eu pana acum, ai fi de acord cu mine. Habar nu ai sa patinezi. As lua laudele si aprecierile juriului intr-o clipita, fara a te baga pe tine in seama nici macar un pic. Asa ca mai bine antreneaza-te sau cere ajutorul cuiva sa te ajute ca altfel ai sa-ti ranesti piciorusele." si cu asta pleca fara sa mai spuna nimic.

"Am sa-ti arat eu tie afurisitule. Ne vom mai intalni noi si atunci ai sa-ti inghiti cuvintele astea pe care tocmai le-ai spus." spuse Sora suparata si intorcandu-se pe ring. 

 De fapt, Leon o intalnise pe Sora de mai demult. O vazuse prima data atunci cand era pe faleza, stand pe o stanca si uitandu-se la asfintit sau cel putin asa credea el. Insa, de atunci l-a femecat complet, ceea ce l-a condus la urmarirea fetei peste tot. Cel mai surprins fusese insa atunci cand descoperi visul fetei, acela de a patina. Leon, in copilarie, fusese antrenat de unul dintre cei mai buni patinatori, insa dupa ce acesta a suferit un accident cumplit, Leon a ramas singur sa invete tainele patinajului.  

Intre timp, cele doua fete erau aproape gata cu pregatirile. May termina de decorat sufrageria cu fel si fel de ghirlande si baloane, in timp  ce Lisa termina de facut curatenie in bucatarie si puse tortul deoparte. Apoi, cand fetele au terminat, s-au ascuns fiecare dupa cate o canapea si au asteptat-o pe doamna C. sa soseasca acasa. Imediat, cand mama Lisei calca in sufragerie, cele doua fete sarira din locurile lor si au tipat "Surpriza!" cat le-au tinut plamanii de tare, reusind astfel sa o sperie pe doamna C. foarte tare. Lisa fugi apoi in bratele acesteia si o imbratisa cat putu ea de tare. May, privindu-le, isi aduse aminte de momentele ei petrecute alaturi de mama sa, intristandu-se putin. 

"Mama, mi-a fost asa de dor de tine. Sper ca ti-a placut surpriza noastra, nu?" o intreba Lisa curioasa.

"Desigur, desi, sincer sa va spun, prima data cand ati sarit asa am crezut ca sunt atacata in propia casa." rase domana C.

"Ne pare rau, insa am vrut sa iasa cat mai bine cu putina. Ne-am straduit ceva sa iasa asa." zise intr-un final May.

"Stati linistite, este minunat. Va multumesc foarte mult. Nu ma asteptam la asa ceva."

"Surpriza nu s-a terminat inca, mama! Urmeaza-ne in bucatarie si atunci ai sa fi cu adevarat surprinsa." zise Lisa in timp ce o tragea pe mama acesteia de mana. In momentul cand Lisa si May au adus tortul, l-au asezat pe masa, si s-au infruptat toate trei din acea bunatate cu ciocolata si vanilie.

"Nemaipomenit, tortul este incredibil de bun! Felicitari amandurora. Este perfect!" le multumi aceasta.

"Va multumim doamna C. Ne bucuram ca v-a placut surpriza noastra." raspunse May putin rusinata.

"Apropo de surprize, am si eu ceva pentru voi doua." Si fugi pana in sufragerie unde deschise un geamantan mare. Fetele o urmara si o ajutara sa despacheteze. Lisei, ii dadu un album foto in stil frantuzesc, avand nenumarate poze din locuri din Franta, iar Mayei ii dadu un glob de zapada cu Turnul Eiffel, ce canta "La vie en rose". 

"Va multumesc foarte mult doamna C. Ador globurile de zapada, insa nu trebuia sa va deranjati."

"Prostii, May, te stim de cand erai un bebelus si esti cea mai buna prietena a Lisei. Si stiam ca iti plac foarte mult globurile de zapada. La tine m-am gandit cand l-am vazut." zise doamna C., luand-o pe May in brate.

"Stiu, am o colectie intreaga, insa mi-as dori ca intr-o zi sa pot merge prin jurul lumii si sa am cate un astfel de glob din fiecare tara."

"Asta ar fi nemaipomenit, si cine stie May! Poate vei reusi sa iti implinesti acest vis."

Pentru cele trei fete dupa-amiaza fusese un adevarat  succes, distrandu-se in continuare cu karaoke, vizionand concertele si uitandu-se la pozele luate de-a lungul turneului. Insa nu la fel se putea spune si despre dupa-amiaza Sorei. De cand plecase Leon, ea incercase fel si fel de scheme. In acest moment, se chinuia la un triplu axel, figura care este foarte dificila si extrem de periculoasa daca patinatoarea nu este antrenata cum trebuie sau fara experienta. Insa Sora era foarte sigura ca ii va reusi, si chiar in ultima tura, aceasta se pregati, isi lua avant si il executa. Insa cand aceasta ateriza, piciorul nu ii cazu cum ar fi trebuit pe gheata si il luxa, lovindu-se foarte grav la cap si luxandu-si tot odata si incheietura dreapta. Din cauza loviurii puternice, Sora isi pierdu cunostinta.

Tot la arena patinuarului, Leon se pregatea sa plece acasa. Afara se intunecase de mult si se facu destul de tarziu, asa ca se grabi la dusuri dupa care se gandi la o scurta plimbare prin parc. Pana sa intre la dus, ii veni in minte Sora si se gandi daca o fi plecat sau inca se mai afla in incinta arenei. 

"Dar ce imi pasa mie de o neindemanatica mica ca ea? Nici macar sa patineze nu stie si mai are si locul ei. " zise infumurat Leon. Dar ceva il facea sa gandeasca la ea. Simtea ca are ceva aparte, ceea ce ii si atrase atentia asupra ei, in primul rand. Cum nu se putu abtine de a stii daca mai este sau nu, acesta merse pana la locul unde patina Sora. Nu auzi niciun zgomot, gandindu-se ca plecase de mult, dar chiar cand sa se intoarca vazu pe gheata pe cineva cunoscut. Alerga pana la ea, si cand realiza ca aceasta era ranita, scoase repede telefonul din buzunar si suna dupa o ambulanta. 

"Sora? Sora esti ok? Hei, trezeste-te!" striga Leon, insa Sora nu se trezi. Chiar cand crezu ca Sora nu se va trezi, aceasta deschise ochii, si incepu sa murmure ceva.

"Tata, tu esti? Nu ai idee cat de mult ma bucur ca esti cu mine. Te rog nu ma mai parasi si stai aici cu mine.", dupa care lesina din nou.

Leon ramase uimit si nestiind cum sa reactioneze, o lua pe Sora in brate si o duse pana la vestiare unde aveau sa astepte ambulanta, Leon sperand ca totul sa fie bine.