Ingerul din umbra

Si totusi?

Ce trebuia sa fie o dupa-amiaza placuta si linistita pentru Sora, se transforma probabil in cel mai rau cosmar al ei. Cand isi reveni, aceasta se afla pe un pat, cu fel si fel de aparate prinse de ea ce faceau zgomot, cu mirosul aparte de medicamente si cu ultima persoana pe care ar fi vrut sa o vada. Confuza si totodata nedumerita de ce se intamplase, ii ceru explicatii lui Leon.

"Ce caut eu intr-un spital? Si de ce esti aici cu mine? Ce s-a intamplat?" il intreba disperata Sora. Leon, nonsalant si cu calm, respira adanc inainte de a incepe sa-i spuna fetei ce se intamplase. Desi nici el nu stia prea multe, incerca sa ii spuna tot ce stia, incercand sa omita faptul ca a gasit-o lesinata pe ring doar pentru ca el voia sa stie daca se mai afla in incinta patinuarului. 

"Dupa cum sigur vezi te-ai ranit la incheietura, ti-ai luxat piciorul si te-ai lovit la cap" spuse el calm.

"Asta pot vedea si eu, vreau doar sa stiu cum s-a intamplat una ca asta." ii raspunse nerabdatoare fata.

"Daca ai avea macar bunul simt de a asculta, vei afla tot ce stiu." ii zise taios si usor iritat, Leon.

"Imi pare rau, doar ca imi fac griji pentru sora mea. Este in vizita la o colega de a ei, si e deja tarziu si nu stiu nimic de ea. Vreau doar sa stiu daca e bine, si ma gandeam ca poate stii de ce ma aflu aici, si cat timp trebuie sa stau aici. As vrea sa o contactez cumva." zise Sora ingrijorata.

"Sincer, nu nici eu nu stiu cum ai ajuns in halul asta. Tot ce stiu este ca ambulanta sosise la intrarea patinuarului tocmai cand eu ma pregateam sa plec. Eram curios sa vad ce se intamplase, asa ca i-am urmarit si abia atunci te zarisem pe tine, inconstienta pe gheata si luata de medici si pusa pe targa. M-am apropiat de ei, intrebandu-i daca esti in regula si daca vei fi bine, dupa care, cumva am ajuns in ambulanta, alaturi de tine. Si acum sunt aici. Asta e tot."

"Nu este chiar tot o minciuna, insa mai bine o las sa creada asa. Nu vreau sa aiba totusi o impresie proasta despre mine sau sa ajunga sa creada ca eu i-am facut asta. Stai asa, de ce mi-ar pasa mie despre ce crede ea despre mine? La urma urmei, e vina ei ca s-a accidentat. Si cred oricum ca nu ma place asa ca eu de ce imi bat capul? Si totusi ce ma atrage fiinta asta asa de mult la ea, ma face sa vreau sa stiu mai multe despre ea? Cu siguranta insa, la felul cum m-am purtat cu ea, nici macar nu ar sa ma asculte." se gandi Leon, neauzind nimic din ce ii vorbise Sora.

"Hei, am auzi? Hei, cu tine vorbesc. striga Sora, incercand sa ii atraga atentia lui Leon.

"Ce este? ii raspunse Leon in timp ce incerca sa revina la fatada lui de om calm, si fara a-si lasa vreaun sentiment sa i se citeasca pe fata.

"Am zis ca iti multumesc pentru ce ai facut pentru mine. Stiu ca te-ai abatut de la ziua ta pentru a fi aici cu mine, chiar daca nu ai vrut. Inseamna mult pentru mine efortul care l-ai depus. Iti raman datoare." ii raspunse dulce Sora.

Ei, la asta cu siguranta Leon nu se astepta. A fost atat de socat, chiar daca nu a lasat prea mult sa se vada, incat nu stia exact cum sa o ia. Cu siguranta fata asta are ceva aparte, care ii atrage pana si pe cei mai afurisiti si mai artagosi oameni sa i se deschida. Stia cumva cum sa comunice cu oamenii, cu sa se faca placuta, insa acest lucru, Leon nu l-ar fi recunoscut niciodata, sau poate...?

"E in regula, nu e nevoie sa imi multumesti. Nu am facut mare lucru decat sa te insotesc. Nu ai de ce sa te agiti atat." spuse Leon si incercand totodata sa isi pastreze calmul ce ii se risipise de mult. Sora se uita la el, incercand sa se gaseasca o idee la ce s-ar putea gandi Leon acum, insa in zadar, caci Leon face o treaba buna in a-si tine fata sub masca si de a nu lasa nimic sa ii se citeasca.

"Totusi, pentru mine inseamna mult. As mai vrea sa te rog ceva. Ai cumva vreun telefon sa o pot contacta pe sora mea? S-a facut foarte tarziu si nu as vrea sa fie singura acasa. Macar de ar putea ramane inca putin la prietena ei sau sa ramana peste noapte acolo daca medicii nu imi vor da voie sa plec." continua Sora sa vorbeasca pe acelasi ton dulce si naiv, ce il facea pe Leon deja sa regrete mai tot ce ii facu Sorei pana acum.

"Da, sigur. Stai sa il iau din jacheta." si se ridica de pe fotoliu pentru a ajunge la telefonul ce sa afla in jacheta lui cea negra. O agatase in cuier, in loc sa o puna pe fotoliu, pentru a nu se sifona. Sora observa asta si zambi usor ca unii baieti au grija ca hainele lor sa nu fie sifonate. De fapt, Sora observa ca Leon arata foarte ingrijit pentru un baiat, sau mai degraba barbat. Parul lui cel lung si alb este precum o cascada de matase fina ce ii aluneca pe spate, si nici macar un fir nu este deranjat. Hainele sale erau la fel de ingrijite, si atent calcate, si care miroseau foarte frumos a lavanda. Leon isi lua haina din cuier si o aduse langa Sora, de unde scose telefonul, dandu-i astfel Sorei ocazia de a simti mirosul placut al hainelor sale.

"Poftim. Vrei sa te ajut sa il folosesti?"

"Nu, e in regula. Te anunt daca este ceva ce nu stiu, si atunci te voi intreba pe tine."

"Desigur. Atunci ma scuzi. Ma voi duce pana la cafetarie sa imi iau ceva de baut pana iti termini tu conversatia. Doresti ceva?" intreba Leon, lasandu-si usor mandria din caracter.

"As dori te rog un suc de portocale. Nu am mancat cine stie ce pe ziua de azi iar un suc proaspat imi va face bine. Iti multumesc mult, Leon."

"Nu ai pentru ce. Ma voi intoarce imediat." si cu asta Leon inchise usor usa si se indrepta spre cafetarie, realizand ca Sora il struga pe nume pentru prima data fara a fi suparata sau enervata pe el. Si sincer, ii placea numele lui rostit de vocea ei cea suava si dulce. 

"Ok omule, deja o iei razna. De unde pana unde ai ajuns deja sa te gandesti la vocea ei, si cum ca ti-ar placea cum iti striga numele. Esti nebun? Pana mai acum 3 ore ai umilit-o si ai facut-o sa se simta mica si neinsemnata pe acel ring, iar acum deja o crezi atractiva si dulce? Ce e cu tine? Revino-ti." 

"Ceva nu este intr-adevar in regula cu mine. Ce vraja folosesti sa ma faci sa ma simt asa? " murmura Leon in drumul lui.

Era deja ora 9:27 iar May era ingrijoarata ca Sora nu o sunase deloc. Se afla inca la prietena ei, Lisa, si ar fi vrut sa plece pentru ca stia ca este deja destul de tarziu, iar Lisa si mama ei probabil voiau sa recupereze din timpul pierdut impreuna. Insa cand tocmai sa se duca la doamna C. sa ii multumeasca pentru aceasta dupa-amiaza, telefonul ii suna din geanta si fugi sa raspunda.

"Alo?"

"May, ce faci? Esti in regula? Tot la Lisa esti?" o intreba disperata si ingrijorata Sora.

"Da, tot aici sunt. Iti asteptat telefonul si cum am vazut ca nu ma suni voiam sa ma duc la doamna C., sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine si sa plec. Tu unde esti?" o intreba la randul ei, May, ingrijorata.

"Imi pare rau May, insa am avut un mic accident la patinuar, iar acum sunt in spital. Voiam sa te rog sa ramai acolo peste noapte. Probabil ca si pe mine ma tin tot o noapte, doar pentru supraveghere. Si daca tot a venit doamna C. acasa, sa mi-o dai si mie la telefon."

"Dar tu esti in regula? Nu e nimic grav? Vreau sa te vad."ii raspunse May speriata.

"Sunt in regula. Da-mi-o te rog sa vorbesc la telefon. Tu ai grija de tine, sa nu faci prostii, sa asculti de ea si sa mergi maine la scoala. Sigur voi fi si eu externata maine. Te iubesc May. Sa ai grija." 

"Si eu te iubesc Sora. Ai si tu grija de tine. Mai mult de data asta." Si cu asta May ii duse telefonul doamnei C.

Leon se intoarse in camera 245, acolo unde era internata Sora. In momentul in care intra in camera, Sora tocmai ce isi termina conversatia. Parea putin trista insa nu dori sa o intergheze. Ii lasa paharul cu sucul de portocale pe masuta si se asaza pe fotoliul de langa pat. Sora ii multumi pentru telefon si pentru suc, incercand sa se relaxeze putin, acum ca stia ca May este in siguranta. Dupa cateva minute de liniste, Leon o intreba ceva pe Sora.

"Ce s-a intamplat cu tatal tau?" intreba acesta in timp ce isi sorbi din cafeaua cu lapte si frisca.

Sora inlemni, cu paharul de suc in mana, si cu fata spre el.

"De unde stii de tatal meu?" intreba aceasta speriata si pe cale sa planga.

Leon isi dadu imediat de greseala facuta, deoarece Sora nu stia ca ii vorbise lui Leon, pe care il crezuse tatal ei, asa ca se gandi cu viteza luminii la o scapare de a nu se da de gol.

"Pai, i-am auzit pe medici vorbind ca ai fi spus ceva de tatal tau"rasufla usurat, fara ca ea sa vada.

Fiind prinsa cu garda jos, Sora fu nevoita sa aleaga. Fie sa ii spuna, fie sa minta.

"Pai, stii, de fapt...."