Your little sister?

Capitolul 15

Ashley p.o.v
După ce am citit câteva capitole din cartea aia, am rămas pe canapea ,lângă Gerald, care nu e deloc bun la FIFA.

Eu:-Poți să lași consola aia puțin?

G:-Dă-mi un motiv bun și o fac!

Eu:-Oo, vrei motive? Prea bine, îți dau chiar două.

G:-Te ascult!

Eu:-Unu la mână, nu ești deloc bun la FIFA, și doi la mâna mor de plictiseală.

Se încruntă puțin, dar pune consola pe masa din fața canapelei.

G:-Și ce propui?

Eu:-Să  ma duci undeva, nu știu, dar am stat toată ziua în casă asta nenorocită și simt c-o i-au razna!

G:-Unde vrei să mergi?

Eu:-Ce zici de clubul ăla nou... Pandemonium?

G:-De ce te-aș duce acolo?

Eu:-Te implor, te rog, fac orice!

Rămâne gânditor, apoi zâmbește ușor satisfăcut.

G:-Bine ,dar îmi rămâi datoare. Du-te și schimbăte!

S-ar în sus de fericire, și îl pup pe obraz..... Apoi realizez ce am făcut...l-am pupat pe obraz. În timp ce el zâmbește, eu plec în liniște spre camera mea.

După ce mă îmbrac, într-un timp record  cu o rochie scurtă neagră cobor înapoi în sufragerie.
Gerald stă cu ochii în telefon, și singurul lucru care-l distrage este vocea mea :

Eu:-Sunt gata, mergem?

Cască ochii spre mine și aruncă  telefonul pe canapea.

G:-Arăţi suberb!

Eu:-Mersi!Deci...?

G:-Haide, spune luând cheile mașinii. Și apropo, vin și prietenii mei.

Eu:-Super!

Tăcerea se lasă între noi, când acesta începe să conducă. Dar îmi amintesc de faptul că i-am rămas datoare, și că  trebuie să mă revanșez :

Eu:-Deci, ce favoare îți datorez?

G:-O să  afli mai încolo.

Eu:-Deci o să  mă ţi în suspans?

G:-Cam așa  ceva.

Mă  întorc la privitul pe fereastră. Mereu am adorat orașul ăsta noaptea. Pare atât de sălbatic și nebun, iar ziua pare liniștit și inofensiv,dar bineînțeles noaptea ascunde lucrurile oribile care se întâmplă aici.
La scurt timp mașina se oprește, realizând astfel că Pandemonium nu e foarte departe de haita mea.

Sigla strălucitoare de la intrare te orbește efectiv. Prin cunoștințele lui Gerald, intrăm mai repede în club, și ne îndreptăm spre masa la care stau băieții.
Facem toți cunoștință, la un moment dat fiind întrerupţi de o voce groasă :

X:-Băieți.... Nu ați spus că vor fi și fete cu voi.

Vocea asta mi se pare atât de cunoscută, că nu mai rezist tentației, și mă întorc spre ea.

Atunci întreaga lume dispare. Nu pot să cred că-l văd iar... Nu pot să  cred că a mai avut tupeul să  se întoarcă  aici ,dar mai important, nu pot sa cred că a fost eliberat.

Și el rămâne surprins la vedere mea, dar eu sunt mai mult decât surprinsă... Eu sunt speriată...speriată de un adevărat demon numit Chris Hell