Your little sister?

Capitolul 27

Ashley p.o.v
Conduce deja de o oră.Refuză să-mi spună unde mă duce, și sincer mor de curiozitate.

Eu:-Mai avem mult?

G:-Ai mai întrebat asta și acum cinci minute, spune el râzând. Cred că mai avem o oră, poate mai puțin.

Eu:-Unde mergem?

G:-Nu pot să-ți spun, aș strica surpriza.

Îmi etalez fața de câine plouat, lucru care-l amuză.

În mai puțin de o oră mașina se oprește.
Mă dau jos nerăbdătoare, și tot ce văd sunt...Copaci. Suntem în mijlocul pustiului, într-o pădure.

G:-Vino!

Eu:-Deci, nu pădurea e surpriza ta?

G:-Nu, nu chiar. O să ajungem imediat.

După zece minute de mers prin pădure, am ajuns în fața unei căbănuţe de lemn, care se afla pe malul unui lac.

Eu:-Locul ăsta e fantastic! Și lacul ăsta...seamănă cu cel din haita mea.

G:-Deci....îți place?

Eu:-Îl ador!

Îl îmbrățișez cât pot de tare.Ne uităm unul în ochii celuilalt și când mă aștept mai puțin sunt prinsă în cel mai dulce sărut.

Admiram lacul. Cursul lui liber, cerul care se reflectă în el și păsările care plutesc pe suprafața lui. În sfârșit mă simt liberă.

G:-La ce te gândești? Întreabă lunganul care mă ține strâns în brațe.

Eu:-La nimic special. Vreau să înot.

G:-Acum? Nici o șansă. E destul de frig afară, nu vreau să răcești.

Mă desprind din strânsoarea brațelor sale, și  mă duc mai aproape de apă

Eu:-O, haide, tată! Ce se poate întâmpla?

Cu cât mă apropi de apă chipul lui devine mai sever. Ador să-l enervez.

G:-Nici să nu te gândești! Dacă sari...

Nu îl mai las să continue. Mă arunc în apa rece ca gheața. În ciuda temperaturi, apa e plăcută, cel puțin pentru mine.
Brunetul mă privește, vizibil supărat.

G:-Ieși de acolo, că  de nu....

Eu:-Că de nu ce? Ce o să faci?

Mă mai privește puțin,apoi își dă geaca de piele jos. O aruncă pe malul prăfos, își ia un mic avânt și mi se alătură.

G:-O să te scot cu forța!

Eu:-Ba nu, n-o s-o faci!

G:-Ash, pe bune acum, nu știu să înot și apa e destul de mare aici, haide!

Eu:-Da, sigur!

Nu apuc să termin toată fraza, că îl văd tras la fund. Dacă el chiar nu știe să înoate? Dumnezeule, ce am făcut?

Eu:-Gerald! Să ști că nu e amuzant!

Mă duc mai aproape de locul în care era, dar nimic. Decid să mă bag la fund...Poate o să-l găsesc.
Nici bine nu intru sub apă ,că sunt trasă în sus.
Încep să tușesc și până să mă dezmeticesc bine aud vocea lui:

G:-Treabuia să te fi văzut! Erai atât  de speriată!

Eu:-Nu e amuzant idiotule, spun lovindu-l în piept.

G:-Oo, ba da, este.

Mă ia pe sus și mă scoate din apă. Mă uit la el bosumflată, dar nici că-i pasă.

G:-Acum... Mergem în casă. Trebuie să te usuci... Să ne uscăm defapt.

Stăteam în fața șemineului de piatră, în care ardea focul mohnit.
În câteva minute am scăpat de absolut totul, haine, griji,gânduri..eram doar noi doi,așa cum trebuie să fim mereu.... Împreună.