Your little sister?

Capitolul 9

Tayler p.o.v
După anunțul făcut de Hodge, surioara mea nu a mai scos un cuvânt. E total amuţită. Privește în gol în timp ce prietenul meu o privește pe ea. Decid să-mi intru în rolul de tată și frate protectiv și-l trag pe Gerald într-o parte:

Eu:-Uite frate...nu o sufoca prea tare... Adică dă-i puțin timp să asimileze toate astea.

G:-Stai liniștit Tay!

Eu:-Îmi pare rău să te anunț, dar nu-s foarte liniștit.

G:-Nu ai încredere în mine, omule?

Eu:-Aici e vorba de viața soră-mii, și tu, curvarul planetei, tocmai tu îmi ceri ,,încredere"?spun, pierzându-mi ușor cumpătul.

Acesta dori să spună ceva dar la scurt timp se răzgândi, făcând o față în genul,, poate ai și tu dreptate "

Eu:-Uite Gerry, înainte de orice, pentru mine,deocamdată Ash e pe primul loc. Ash nu e numai sora mea. Din momentul în care au murit ai mei, Ash e ca și fica mea. Știu, pare aiurea,și probabil gândești,, Cum poate un băiețel de 7 ani să nutrească astfel de sentimente pentru sora lui de doua luni? "Sincer nu știu nici eu. Dar de când am luat-o pe Ash în brațe în ziua aia și am privit făţuca aia scumpă care-mi zâmbea...am jurat că nimeni și nimic nu o s-o rănească .Sper să fiu cât de exact pot când spun că...... dacă o rănești...nu contează în ce fel, dar dacă o faci, ești ca și mort! Ne-am înțeles?

G:-Frate, stai liniștit. Nu i-aș face asta, mai ales ei.

Sperând că prietenul meu e conștient de mesajul transmis, mă îndrept acum spre Ashley. Rămasă în aceași stare nici nu-mi observă prezența.Decid să încep să-i vorbesc :

Eu:-Ash ai nevoie de ceva? Poate puţină apă?

Nimic. Se comportă ca și cum nu m-ar auzi.

Eu:-Știu că nu ți-e ușor, dar Gerald nu e un om rău, adică după ce o să vă cunoaște...

Nu apuc să-mi termin fraza căci șocată cum e, fuge în văzul tuturor ieșind din sală, probabil și din palat. Nici nu apuc s-o strig. În schimb, în această criză de nervi, ce m-a apucat subit trântesc mica masă de sticlă pe care se odihneau paharele noastre. Cioburi se preling pe podeaua sălii de bal,toți holbându-se la mine șocaţi.
Gerry vine lângă mine, încercând să  mă calmeze:

G:-Hey...Tay...hey, o s-o găsim! O să fie bine!

Eu:-Nu...e numai vina mea.... n-am nici măcar o idee cu privire la locul în care-ar putea fi. Am lipsit atât de mult timp de lângă ea.....

G:-Omule, acum ești aici și crede-mă... vei recupera timpul pierdut! Haide, avem nevoie de ajutor! Și în plus, cred ca s-ar putea să știu eu unde e, dar în caz de orice adu-ți oamenii!

Eu:-Cum ai putea știi tu unde e...nu v-ați văzut decât de cateva ori....

G:-Să zicem că locul în care ne-am cunoscut e un posibil punct de pornire. Acum haide, nu avem timp!

Mă las tras de Gerald de-a lungul sălii. Ne urcăm în mașina acestuia și demarăm în viteză către principalul punct de pornire, în timp ce eu telefonez către unica persoană de mare încredere. Jay.