Your little sister?

Capitolul 19

Gerald p.o.v
Hell vine spre noi, mai mult spre ea, cu o atitudine îndrăzneață. Prezența lui o sperie pe frumoasa mea brunetă, care îmi dă mâna la o parte de pe mijlocul ei,și se ascunde în spatele meu. Mai că o simt tremurând.
Hell se oprește în fața mea, și își dă ochelarii negri de soare jos. Ridică capul puțin, zărind-o pe Ashley, care mă ține strâns de umeri, apăsându-și capul de spatele meu, respirând alert.

C:-Văd că mi-ai adus-o înapoi! Ești un prieten adevărat, amice! Zice arogant, dându-mi un pumn amical în piept.

Eu:-Nu ţi-am adus nimic!

C:-Ce-i cu atitudinea asta pe tine? Eu vreau doar fata. Până la urmă eu am fost primul, nu?

Eu:-Poate, în trecut. Regret să  te dezamăgesc dar prezentul e prezent, și tu nu ești inclus în el.

C:-Uite omule, cartea aia aduce numai probleme. Oricare ar fi idiotul care îi este predestinat ei, ei bine, e doar un idot, nu mă  poate egala.

Remarca lui mă amuză, nu mă  pot controla și încep să  râd.

C:-Ce-i așa  amuzant?

Eu:-Știu  că  ai foat plecat din oraș, și o să  te iert de data asta. Eu sunt ,,idiotul care nu te poate egala "

Rămâne puțin pe gânduri, surprins aparent.

C:-Ei bine noi suntem prieteni, și noi împărțim, corect?

Eu:-Nu. Ashley este a mea. Și să  nu mă  crezi prost, nu o tratez ca pe un obiect. E iubita mea, viitoarea mea soție  și  mamă a copiilor mei, iar eu nu îmi împart iubita.

C:-Și... Ce o să  faci când o să te refuze? Crede-mă, nu o să  ajungi cu ea în pat! Acesta râde la propria idee. Ce-ar fi să-i omor cheful?

Eu:-De unde ști că  n-am făcut-o deja?

Și cum bănuiam, zâmbetul său se risipește rapid. Nu își mai găsește cuvintele, își pune ochelarii la ochi și pleacă  spre mașină lui, părăsind cu ea curtea liceului.

Mă întorc spre ea. Respirația ei a încetinit constant în timpul discuției cu Chris din care eu am ieșit câștigător.
Corpul ei încordat mă deranjează. Nu vreau să  mai fie speriată de el.

Eu:-A plecat, poți să te relaxezi.

A:-Sa mă  relaxez? I-ai spus că  m-am culcat cu tine.... Noi nici măcar nu ne-am sărutat!

Și înțepata s-a întors! Mică de statură, gesticulând non-stop, aruncând replici acide.... E numai o placere să  o privești. Totuși devine enervantă cu timpul, asemenea unui chihuahua turbat. Vorbește neîncetat, dar modul de a o opri constă într-un lucru pe care-l doresc de mult. Îmi lipesc buzele de ale ei, pentru prima dată, sentimentul fiind unul unic. Rămâne împietrită pentru câteva secunde, dar brusc își pune mâinile după gâtul meu și adâncește pasiunea. Se desprinde din sărut, ţinându-și palmele pe pieptul meu. Se uită la mine, blând, apoi furtuna se ivește prin ochii ei.
Nu știu ce simte ea acum, dar eu unul tânjesc de ceva vreme după asta, și nu regret nimic.
Micul chihuahua se enervează și mai rău. Mă lovește cu plamele pe piept, apoi îmi lipește una de toată frumusețea pe obrazul drept. A durut, recunosc, e mai puternică decât pare.

A:-Ce e în capul tău?

Eu:-În momentul de față, tu.

A:-Ești așa un....

Eu:-Drăguț, frumos, deștept...

A:-Idiot, arogant, fraier.

Încep să râd, iar ea pleacă spre intrarea liceului. Doar nu crede că o las singură... Poate Chris a plecat, dar se poate întoarce oricând.

Alerg după ea, și o prind de mână fix la intrare. Se întoarce spre mine pregătită să mă lovească, dar o opresc la timp.

A:-Ce mai e?

Eu:-Credeam că  ţi-am spus ca vei sta cu mine de-acum!