Your little sister?

Capitolul 26

Ashley p.o.v
Bunica se așează în fotoliul tatălui meu. Picior peste picior, aranjându-și fusta cu o palmă peste genunchi. Își drege glasul, își aranjează o șuviță de păr după ureche și se uită la mine, total lipsită de expresie.

B:-Să nu te mai văd pe lângă băiatul ăla. Să nu îl mai prind pe aici. Nu e suficient de bun pentru tine.

Și iată uraganul dezlănțuindu-se! E aici de două minute și deja îmi  dirijează viața...fantastic!

Eu:-Cu tot respectul bunico...cartea la ales pe el...Nu poți contrazice ceva atât de străvechi...Adică, nu asta spui tu mereu?

B:-O drăguță! Cartea asta a greșit de mii de ori...iar cazul tău e tot o greșeală. În plus, deja știu băiatul perfect pentru tine!

Eu:-Băiatul perfect?

B:-Chris Hell, scumpo! Fostul tău iubit. Băiatul ăla...e atât de galant, de frumos, de curajos... E perfect pentru tine!

Nu pot să cred ce aud. Tocmai ea, cea care știe foarte bine ce s-a întâmplat, cea care m-a închis într-un ospiciu din cauza lui...Ea crede că el e băiatul perfect??

Eu:-Bunico.... Nu o să mai am vreo legătură cu Chris, nu după tot ce a făcut.

B:-Ești mult prea dură cu el! Era tânăr, te iubea și.... Nu s-a mai putut controla.... Dar într-un final nu s-a întâmplat nimic.

Asta e absurd. Nu s-a întâmplat nimic? Bineînțeles că nu, și asta datorită fratelui meu.

Eu:-Dar bunico eu nu...

B:-Uite, Ashley, eu nu îți cer permisiunea, și o s-o spun direct.... Mă întorc în haită, și vreau să-mi asigur bătrânețea, sau cât a mai rămas din ea. Am hotărât, și cred că e cel mai bun lucru...O să te măriți cu Chris!

Eu:-Nu, eu n-o  s-o...

B:-Am încheiat discuția domnișoară. Am spus că am hotărât !Acum du-te în cameră ta, am lucruri importante de făcut!

Refuz să  mă mișc. Refuz să o mai privesc s-au s-o mai ascult. Refuz să mai stau în aceași încăpere cu ea. Mă ridic și plec spre camera mea.

Nu sunt în stare de absolut nimic. Stau pe jos și mă uit obsesiv la covorul pufos din fața patului. Mă gândesc la decizia ei stupidă și la modul în care încearcă să controleze tot ce mișcă și respiră.

Telefonul meu sună. A făcut-o în repetate rânduri, dar n-am prea băgat de seamă. Mă uit spre el și observ un nume care mă face să zâmbesc. Gerald. Mă mai uit puțin la ecran și cu ezitare decid să răspund.

Eu:-Da?

G:-Ţi-am spus eu!

Eu:-Poftim?

G:-Bunica ta! Ţi-am spus că mă va plăcea!

Eu:-Despre asta...Eu...

G:-Iubito e totul în regulă?

Eu:-Nu mai am voie să te văd...Sau să vorbesc cu tine.

G:-De ce? Și cine dracu îți interzice asta?!?

Eu:-Gerald, bunica te urăște! S-a comportat frumos cu tine și te-a dat afară din casă.... Apoi a început să-mi dicteze viața.Eu nu știu ce să fac!

G:-Ce alte hotărâri a mai luat?

Eu:-Vrea să mă mărit.A decis și cu cine.

G:-Cu cine??

Eu:-Chris...Chris Hell.

Aștept un răspuns, dar în schimb telefonul îmi este închis în nas. Trântesc telefonul de podea și mă întorc la gânditul meu.

La ce dracu mă gândesc??
Nici dacă m-aș  muta la celălalt capăt al pământului n-aș scăpa de ea.Poate dacă vorbesc cu Tay? El a fost mereu preferatul ei, poate el o convinge.
Un zgomot enervant mă deranjează din nou. De data asta nu e telefonul.
Încerc să-mi dau seama de unde vine, și realizez că zgomotul provine de la fereastră.
Pietre?
Se pare că ele au produs zgomotul, și mi-au crăpat fereastra în același timp.
Dar cine e de cealaltă parte a ferestrei e mai important.Rezemat de capota mașini, privindu-mă cu o figură serioasă, chiar javra în persoană.

Eu:-Credeam  că te-am supărat!

G:-Veștile pe care mi le-ai dat au făcut-o! Dar, nu am de gând să stau departe de tine!

Eu:-Si ce o să faci?

G:-Coboară și o să vezi!

Eu:-Nu pot! Ar trebui să trec de bunica și de uriași ăia doi, iar asta e imposibil.

G:-Nu am zis că trebuie să ieși pe ușă. Ai un geam, deschis!

Eu:-Nu fac asta!

G:-Iubito, sunt eu aici! Și în plus, nu tea-și pune să faci ceva ce te rănește!

Foarte bine javro, să  vedem ce ai în gând. Sar, și în ciuda așteptărilor, ating pământul suficient de repede.

G:-Bun, acum că ești aici,urcă!spune făcându-mi semn spre mașină.

Eu:-Ce ai de gând, mai exact? O să mă răpești?spun eu glumeaţă.

G:-Poate. Tot ce știu e că nu o să renunț la tine...la noi!