PROLOG

260 31 1
                                    


Am scuipat sângele adunat in gură, apoi mi-am șters fruntea cu mâna dreaptă. M-am dat înapoi, sprijinindu-mă de zidul din spatele meu. Eram amețit. Nu mi-am putut menține echilibrul. Am căzut in fund, încasând o nouă lovitură de la matahala care m-a adus in starea asta. Doream să mă apăr, să îi fac si lui ceea ce îmi face el mie, dar nu puteam si chestia asta îmi rănea extrem de tare mândria. Nu l-am văzut în viata mea, sau poate sunt prea amețit să îmi aduc aminte, dar chiar nu înteleg de ce îmi face asta. Cel mai probabil e angajat să o facă. Am dușmani, sau cel putin persoane cu care nu mă înțeleg prea bine pentru că și eu, la rândul meu, poate i-am bătut. Dar nu credeam că am ajuns în stadiul în care să angajeze pe cineva să îmi dea o bătaie bine-meritată.

Am încercat să mă agăț de cărămizile peretelui în speranța că o să pot să mă ridic și să încerc să înfrunt matahala, dar piciorul primit pentru asta m-a facut să renunț pentru moment. Am mai primit câteva picioare până să cad lat la pământ, gemând de durere. Mi-am întins mâna sperând că pot apuca ceva cu care să mă apăr și, spre norocul meu, am găsit. Degetele mele s-au încolăcit în jurul a ceva care la atingere era foarte aspru. Mi-am dat seama imediat că e o bucată de lemn, așa că am ridicat-o îndreptând-o spre chestia ce stătea în fața mea. Mi-am simțit antebrațul împins cu putere la pământ, începând să țip de durere, lăsând bucata de lemn să îmi alunece printre degete. Dar degeaba! Țipătul meu nu îmi ameliora durerea, chiar dimpotrivă, parcă îi dădea putere acelei persoane să continuie să mă tortureze.

Și-a luat piciorul de pe antebrațul meu, apoi mi-a dat un alt picior in abdomen. M-am răsucit pe partea cealaltă din cauza impactului. Oare așa de mizerabil se simt și oamenii pe care îi bat eu? Așa de neajutorați și fără speranță? Oare acest om încearcă să se răzbune pe mine sau doar mi-a văzut fața pe stradă și s-a gândit că merit o bătaie zdravănă? Nu stiu și în momentul ăsta nu îmi pasă. Vreau doar ca toată chestia asta să se termine cât mai repede.

L-am văzut cum s-a aplecat și a luat lemnul în mână rânjind. Era beznă, trecut de miezul nopții, și eu îi vedeam rânjetul de aici. Vedeam satisfacția de pe fața lui, vedeam bucuria din ochii lui văzând că sufăr, fizic, dar o făceam. Am încercat să mă ridic, ținându-mă de abdomen. Știam că ceea ce fac acum înrăutațește situația. Știam că dacă mă prefăceam mort aveam să scap, poate speriindu-se și fugind de aici. Ar fi mers, cel putin în alte circumstanțe. Acest specimen părea că îmi vrea moartea mai mult decât o vrea cel pe care l-am bătut și acum sufăr pentru asta. Acest om pare că dupa ce o să termine cu mine o să mă ia acasă făcându-mă sac de box sau cine știe ce obiect pentru a-și satfisface poftele sadice.

A ridicat lemnul deasupra capului, trântindu-l apoi de pieptul meu. Am scos un țipăt, inima parcă oprindu-mi-se pentru câteva secunde în piept. A repetat mișcarea până ce m-am rostogolit într-o parte cu greu. A venit la mine ranjind în continuare și mi-a dat un picior in șoldul stâng. Am gemut, singurul lucru pe care îl mai puteam face în momentul ăsta.

Văzând că încep să îmi pierd încet-încet cunoștința, s-a întors aprinzându-și o țigară, uitându-se încontinuu la mine. Nu schița niciun gest, nu scotea niciun sunet. Poate prin miracolul de a-mi reveni l-aș putea recunoaște dupa voce. Avand in vedere că pielea lui era neagră, nu puteam distinge decât rînjetul alb și ochii injectați. Altă explicație nu mai am. În ochii lui nu se mai citea satisfacția de a bate un licean lipsit de apărare, în momentul de față, nu se mai citea bucuria de la început. Se citea plictiseală. Nu știam daca să fiu dezamăgit de mine pentru că nu i-am putut ține piept sau bucuros că chestia asta nu va mai avea să țină mult.

Am văzut cum își aruncă țigara pe jumătate fumată, venind spre mine cu lemnul in mâna. Ce n-aș da acum pentru o țigară! A început din nou să îmi plaseze picioare pe unde apuca, dar era ceva diferit la ele. Acum erau mult mai apăsate și mult mai rapide ca data trecută, ca și cum ar vrea să termine asta odată, să meargă să își încaseze banii, apoi să plece acasă să îi numere, asigurându-se că sunt toți, și după să meargă să se odihnească. Voia să scape mai repede de povara asta.

Voia să scape de mine.

Sal cf

SAUDADEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum