SAUDADE

I

CAPITOLUL I 

M-am ridicat de pe patul vechi, ieșind din celula prăfuită, tata aruncând-mi o privire ucigătoare. Ca de obicei mi-am dat ochii peste cap fiind prea obișnuit cu asta, am trecut pe lângă el intreptându-mă spre iesire din clădire. Mi-am simțit brațul strâns de o mână aspra ce încearcă să mă tragă înapoi. Am pufnit și mi-am smucit mâna, scăpând de cea a tatălui meu. Am deschis usa de la intrare, ieșind din clădire, aerul lovindu-mă în față fără milă. Am tușit încet, plimbându-mi ochii prin parcare după rabla tatălui meu observând-o undeva nu departe de mine fiind parcată ilegal, normal. Mergând spre ea mi-am încolacit brațele la piept, frigul punând stăpânire pe corpul meu. Nu eram îmbrăcat deloc gros, doar uniforma de la școală și o geacă de piele pe care sunt norocos că încă o mai am.

M-am rezemat de vechitura roșie ce abia mai mergea. L-am privit pe tata cum iese din secția de poliție grăbit, întreptându-se spre mine nervos. Sigur așteptă să ajungem acasă pentru a se descarca intr-un mod murdar, specific lui. Ajuns în fața mea a oftat exasperat, descuind mașina și intrând înăuntru. Mi-am dat ochii peste cap și l-am urmat intrând în mașină. Fiind aproape la fel de frig ca afară, mi-am apropiat mâinile în poală, privindu-le și văzând câteva pete de sânge pe ele, pe lângă zgarieturile de pe degete.

Am bătut un om. L-am bătut și am fost prins de poliție. Nu am fost singurul, câțiva prieteni fiind cu mine, dar doar eu, Nam Joon și Tae Hyung am fost prinși. Părinții lor au venit devreme, destul de îngrijorați pentru copiii lor ce erau într-o celulă dintr-o secție de poliție. Dar tata, tata a venit dupa doua ore spunând că nu a avut timp precizând faptul că lucrează foarte mult. Pe naiba, a vrut să mă lase acolo. Să nu mai vina. Știu asta. S-a săturat de mine. Daca polițiștii nu îl sunau încontinuu nu mai venea. Iar acum eu nu stiu cum ar trebui să mă simt: bucuros că aș fi putut scăpa de tata sau dezamăgit că nici măcar tatăl meu nu mă mai vrea.

L-am privit cum se strâmbă la mașina din față ce nu înainta. Evident, era nervos. Abia așteptă să ajungem acasă pentru a-și vărsa nervii pe mine și lucrurile din casă, ca de obicei. Poate nu ar fi atât de nervos pe mine dacă ar ști că am încasat o sumă frumușică de pe urma tipului ăluia. Sincer, nu regret că l-am bătut, regret că nu m-am mișcat dracului mai repede la sfârșit, când a venit poliția. La naiba, dacă o făceam acum cel mai probabil eram acasă, în pat, încercând sa ascund banii de tata cât mai bine. De ficare dată când ajunge să aibă bani, cumpără băutură, iar când nu are cumpără fara bani, așteptând să trec eu pe acolo să plătesc.

-Yoon Gi... se întoarce spre mine furios. Mai furios decât la secție.

Acum începe.

Pun pariu ca și-a păstrat furia de la secție până aici pentru a fi în stare de mai multe in momentul în care o să ajungem în casă.

Tipic lui.

-Treci.. treci înăuntru.

Îmi dau ochii peste cap si deschid ușa mașinii, intrând direct în casa micuță din față. Mi-am lăsat tenișii vechi pe podea, intrând în bucătărie. Mi-am frecat palmele pentru a mă încălzi, dar degeaba.

Era frig ca naiba.

Am înaintat spre dulapul de deasupra chiuvetei uitându-mă dacă mai era ramen. Două pungi. Perfect. Le păstrez până după cearta cu tata. M-am rezemat de masă și am așteptat până ce ușa de la intrare s-a auzit. Mi-am ciufulit părul puțin, frustrat, apoi l-am aranjat înapoi.

-Tu.. nenorocit prost.. s-să mă faci în felul ăsta de râs? Pe mine? Cum îți permiți să-mi porți numele?

Pufnesc.

De parcă ai fi cineva important in lume. Toată lumea te știe doar ca bețivul care nu plătește niciodată.

-Exagerezi, hai s-o lăsăm pe mâine, ha?

Îi vedeam ochii furioși. Normal, era frustrat pentru că nu îmi e frică de el. Eram singura lui unealtă de a se descarca, iar eu il sfidez fără să mă gândesc că poate înrăutațesc situația. A venit la mine, luându-mi gulerul cămășii murdare între pumnii lui. Se vedea pe fața lui că era mai furios pe faptul că nu îl iau în serios decât pe faptul că m-a luat de la secție și că îi pătez așa-zisa "reputație".

L-am privit în ochii plictisit. Și-a mijit ochii, apoi mi-a dat un pumn si m-a prins mai bine de guler. Oricât de tare aș vrea să îi dau și eu una acum sau să protestez, nu pot. Pur și simplu nu pot. E tata. Oricât de nemerinic ar fi.

Am simțit ceva cald in colțul buzelor așa că mi-am dus mâna. Sânge. L-am împins de lângă mine deoarece nervii mi-au ajuns în vene. Mă privea satisfăcut pentru că am reacționat. Credea că îmi e frică. Da, îmi era frică că nu m-aș putea controla și l-aș lovi, nu de pumnii lui.

-Bastard nebun, crezi că dacă fugi, scapi? Atât timp cât esti la mine în casă trebuie să faci ce îți zic eu, înțeles? Așa că stai acolo și așteaptă-ți pedeapsa.

Venea spre mine în timp ce vorbea, când a terminat mi-a mai tras un pumn în maxilar.

-Bețiv murdar.

L-am înjurat încet în timp ce îmi frecam locul lovit. Se întoarce spre mine privindu-mă șocat, dar în același timp satisfăcut. Evident că aștepta asta, acum avea mai multe motive să mă lovească. Astepta să reactionez, că apoi să îmi dea pedeapsa.

-Copil prost.

M-a împins în spate cu putere, lovindu-mă de perete. Mi-am închis ochii încercând să mă calmez.

Nu îl lovi.

Nu îl lovi.

A venit la mine împingându-mă din nou în perete cu palmele. Și-a fixat ochii pe ai mei, privindu-mă cu îndrăzneală. Aștepta să mă înfurii. Aștepta să îl injur sau să îi dau una. Astepta să îi dau motive să continue, pentru că aș putea pune pariu pe faptul că nu mai știe că m-a luat de la poliție. Dar de aceea am să mă calmez. Nu am să îl las să castige cu asta. M-am uitat adânc în ochii lui observând dezamăgirea că nu protestez sau ceva. Si asta pot spune ca mă bucura.

S-a tras în spate stergându-și mâinile de pantalonii de pe el. Se întoarce pe călcâie și se îndreaptă spre ieșirea din casă. Mi-a mai aruncat o privire plina de speranță, așteptând să fac ceva greșit. Își dă ochii peste cap când vede că nu fac nimic, apoi iese din casă, îndreptându-se, cel mai probabil, spre magazinul din capătul străzii.

Nu o să se întoarcă prea devreme.

Mi-am dezlipit spatele de pe perete, mergând spre baie. Am nevoie de un dus. Mă simt murdar și asta nu e din cauza faptului că l-am bătut pe săracul om, căruia nu i-am văzut fața niciodată. Nu, era din cauză că acel bețiv ordinar numit tata m-a atins.

Am intrat în cada dând drumul la apa caldă apoi începând să îmi frec pielea transpirată. Terminând, m-am imbra2cat intr-un tricou negru, spălăcit și o pereche de pantaloni lungi. Nu mai aveam pofta de mâncare, dar tot mi-am pregătit ramenul. Amintindu-mi că azi nu am fost la cantină, deoarece chiulisem la ora precedentă, mergand pe acoperiș și dormind acolo, dormind cam prea mult. Nu pot trăi doar din țigări, cafea, somn și bătaie.

După 5 minute de așteptat, ramenul era gata. L-am mâncat rapid și am mers în dormitor, unde m-am întins în pat. Am privit ceasul de la mâna văzând că e 11:24. Atât timp pierdut la secția aia nenorocită.

Mi-am tras pătura peste picioare și mi-am cifulit părul ud pentru a se usca mai repede apoi m-am întors într-o parte pentru a încerca să adorm.

Pe naiba.

Hei. 

In caz ca v-a placut imi puteti lasa un comentariu ))))))