SAUDADE

XI

Capitolul XI

Am intrat pe asa zisa usa imediat dupa Nam Joon, asteptand sa aleaga el o masa undeva mai retrasa, dar vazandu-l pe Tae Hyung deja asezat la una dintre ele, a inaintat spre el nemaipasandu-i ca e undeva in mijlocul cortului.

Le-a venit idee sa iesim si sa ne cheltuim banii pe mancare, intrucat, asa cum spun ei, ar fi bine sa uit macar acum ceea ce mi s-a intamplat acum cateva zile. Pe scurt, se simt vinovati ca au stat deoparte, fara sa se adanceasca in noroi cu mine, incearcand sa-mi castige afectiunea cu o masa platita de ei.

-Am facut deja comanda, daca mai vreti ceva in afara de pulpe de pui picante si bere o anuntati pe ea.

Tae Hyung ne face semn cu capul spre o batranica ce curata o masa din coltul cortului. Incuvintez, apoi ma asez pe primul scaun pe care l-am vazut, bagandu-mi mainile in buzunar.

-Hei, Yoon Gi. Uite, imi pare rau pentru.. stii tu, tot.

Ma priveste cu zambetul lui patratos si stanjenit, in timp ce isi scarpina ceafa cu mana dreapta. Ma incrunt putin, aplecandu-ma putin in fata.

-Parca trebuia sa uit de asta.

Ii zambesc si eu cu subinteles, facandu-l, sper, sa inteleaga ca acum oricum nu mai are importanta avand in vedere ca faptul e implinit si banii mei sunt dusi pe cine stie ce cacat, iar zambetul sincer pe care in afiseaza atunci cand termin de vorbit imi da de inteles ca a prins-o.

-Schimband subiectul, am obtinuit un stagiu la o companie IT. Bine, nu e chiar un stagiu, o sa trec de cateva ori pe saptamana pe acolo sa lucrez avand in vedere ca inca sunt la liceu.

Acum e randul lui Nam Joon sa isi scarpine ceafa stanjenit. Zambesc in coltul gurii, apoi ii dau un picior pe sub masa.

-Ya ya, nu veni la noi sa te lauzi cu viitorul tau stralucit, nu e ca si cum vrem sa regretam ca nu am mers la chimie cand trebuia.

Tae Hyung incepe sa rada, incuviintand spre mine, apoi isi trece un brat pe dupa gatul lui Nam Joon, facandu-l si pe acesta sa rada.

-Cu primul salariu de semi-stagiar ne faci cinste cu cina, ok?

Isi da ochii peste cap, asteptandu-se cumva la cererea asta din partea lui Tae Hyung, bine, nu spun ca nu ar vrea s-o faca, pentru ca pun pariu ca asta voia sa faca cu banii, doar ca asa adauga un efect mai dramatic.

Ma priveste imediat ce scapa de bratul lui Tae Hyung, parca asteptandu-mi zambetul de "bravo, Nam Joon, esti cel mai tare!" pe care il dau de fiecare data in loc de felicitari - e o chestie a noastra, cred - asa ca i-l arat , fiind undeva combinat cu "sa nu ma uiti daca o sa ajungi prea mare pentru nasul meu" si el incuviinteaza.

Se astepta si la asta.

-E mai mult un 7, nu un 9, e prea scunda. Tu ce zici, Yoongs?

Ma incrunt atunci cand imi aud numele, deschizandu-mi ochii pentru al privi pe Tae Hyung ce imi facea semn cu capul spre o blonda ce statea pe telefon undeva pe o banca ce era la cam un metru departare de cort.

Ridic din umeri fiind mai mult decat convins ca sunt beat si ca tipa de acolo e extrem de frumoasa.

-E buna, cred ca o sa ma duc pana la ea.

Spun, apoi ma ridic de pe scaunul pe care eram asezart de mai bine de 2 ore.

-De ce sa te duci la ea?

Ridic din umeri la Nam Joon, facand un pas spre iesire, fiind totusi extrem de mandru de mine si de performanta mea.

-Stai naiba aici, e prea scunda pentru tine! Nu ca ai fi prea inalt...