SAUDADE

XII

Capitolul XII

Oftez, apoi ma incrunt in timp ce degetul meu aratator atinge zgarietura subtire de pe obrazul drept, privindu-mi fata in mica oglina, continuand sa ma injur singur.

Am facut o gresala imensa sarutand persoana de care n-aveam voie nici sa ma apropii, iar acum stau pe un amart de pat privind consecintele prostiei mele, in plus, nu am nici cea mai mica idee cum as putea rezolva asta avand in vedere ca relatia noastra nu era nici pe departe una buna. Eram beat, iar asta mi s-a parut cea mai buna idee pentru a fi iertat.

Imi inchid ochii strans, dar ii deschid imediat ce fata lui Jung Kyung Seok imi apare in minte impreuna cu blestemele ei adresate poate singurei persoane pe care o uraste cu adevarat in momentul de fata.

Tresar, apoi ma incrunt in timp ce scanez camera pentru a gasii sursa zgomotului ce imi deranja urechile. Ridic telefonul de pe pat atunci cand realizez ca el era cel care imi trulbura linistea, privind pentru cateva secunde numarul necunoscut mie, inainte sa raspund cu un mormait infundat si iritat.

-Buna dimineata! Ne scuzati pentru deranj, sunteti cumva ruda domnului Min Yoon Gi?

Ma ridic in sezut adancindu-mi incruntatura prezenta de mai bine de 3 minute pe fata mea, apoi ma uit la ceas.

05:13

-Cine intreaba?

Raspund confuz auzind o bufnitura urmata de o injuatura si din nou o bufnitura.

-De la sectia de politie. Va rog sa va grabiti, chiar nu coopereaza...

Inchide imediat dupa ce un "sa nu va prind ca il sunati" extrem de violentse aude prin fir facandu-ma imediat sa inteleg rostul apelului. Oftez, intinzandu-ma inapoi pe pat cu un ranjet pe fata. Sa inteleg ca am facut schimb de locuri acum? S-ar presupune ca ii sunt destul de dator incat sa merg sa-l eliberez, dar modul in care se poarta cu mine anuleaza tot, in concluzie, nu-mi pasa. Oricum o sa ii dea drumul dupa ceva timp. Da, pana la pranz e sigur acasa avand in vede ca m-au sunat atat de devreme, nu au timp de toti idiotii. Si nu e ca si cum el ar vrea sa merg acolo si sa-l vad in starea asta, sa se descurce singur daca considera ca poate.

Sa-l ia naiba!

Un marait imi iese printre buze in timp ce ma ridic de pe pat, indreptandu-ma direct spre usa de la intrare.

Imediat ce am primita palma si cele cateva zeci de injuraturi, Jung Kyung Seok pot spune ca a fugit de langa mine, iar singurul lucru pe care l-am putut eu face a fost sa stau si sa privesc in urma ei blestemandu-mi viata. Nu stiu sigur cum am ajuns acasa, dar stiu ca nu am facut decat sa ma arunc in pat cu tot cu sapca si tenisi.

Odata ce ajung afara, sun pentru un taxi, apoi imi deschid telefonul pe cea mai enervanta aplicatie stiuta de mine, incercand astfel sa-mi tin mintea ocupata pentru ca stiu sigur ca m-as razgandi daca as medita asupra propriului meu tata.

Tresar atunci cand aud un claxon in stanga mea, injurand atunci cand realizez ca e doar taxiul pe care il chemasem. Merg spre el, deschizand usa din spate pentru a intra inauntru unde era mai frig decat afara.

-Sectia de politie.

Soferul incuvinteaza in timp ce porneste masina, iesind de pe strada ingusta.

-De ce mergi asa devreme acolo?

Ma intreaba oarecum absent, incercand sa faca o conversatie, ceea ce inseamna ca nu asteapta neaparat un raspuns din partea mea, deci il ignor, el parand ca imi intelege intentia de a pastra tacerea in masina alegand sa nu mai zica nimic pe tot parcursul drumului.