SAUDADE

XIII

CAPITOLUL XIII

II inmanez foaia asteptand confiramrea ca putem pleca fara alte interventii neplacute si, surprinzator, o primesc oarecum prin miscarea scurta din cap pe care am presupus ca imi este adresata mie. Incuvintez si eu mai mult ca o plecaciune, intorcandu-ma apoi pe calcaie spre tatal meu ce isi tinea nepasator mainile in buzunar asteptand la randul sau aprobarea plecarii. Imi dau ochii peste cap, facandu-i semn spre usa in timp ce ma deplasam spre ea.

Oftez silentios apoi pun mana pe clanta tragand de ea cat sa-mi fac indeajuns loc sa trec, dar ajung sa fiu impins intr-o parte de catre tata ce aparent dorea sa iasa inaite mea. Il privesc cum se indeparteaza injuran in barba asteptand sa se impiedice de prag, dar nu o face, chiar din contra, se intoarce pe calcaie afisandu-mi cea mai plina de ura expresie pe care o detine, facandu-mi semn sa vin spre el.

Nu stiu cum as putea sa arat asta, dar sincer vreau sa inteleaga ca in momentul asta nu merg spre el pentru ca asta mi-a spus sa fac, o fac pentru trebuie sa ies din nenorocita asta de sectie si sper ca modul cum l-am ignorat, trecand pe langa el de parca nu ar exista l-a facut sa inteleaga mesajul.

-Hei!

Ah, tipaul ala, ce n-as da sa nu-l mai aud vreodata.

Ma opresc fix cand voiam sa cobor prima scara, simtindu-i mana pe cotul meu, lucru ce ma face, evident, sa ma intorc spre el cu cea mai neutra fata a mea, incercand din rasputeri sa nu schitez vreo emotie.

-Da-mi dru-

-Auzi? Mi te crezi cumva superior?

Rade amuzat privindu-ma cu o spranceana ridicata, surprins, asteptandu-mi raspunsul.

Pufnesc cat de batjocoritor pot, tragandu-mi bratul intru-un mor brutal din strasoare sa pentru a-i intoarce din nou spatele ajungand sa cobor toate scarile inainte sa-l aud din nou in spatele meu.

-Uite care-i faza, nu stiu ce ai vrut sa demonstrezi prin faptul ca ai venit aici, dar sincer chiar nu-mi pasa in momentul asta, vreau doar sa stiu ca ai inteles odata ca esti doar un copil fara viitor ce o sa ajunga sa ii spuna locului astuia "acasa". Asa ca scuteste-ma de toate fitele tale de doi bani.

M-am oprit din mers, neintocandu-ma spre el, dar totusi auzindu-l cum vine spre mine, punandu-se in fata mea cu mainile in buzuare.

-Da?

Isi pune mana pe umarul meu de parca mi-ar fi dat un sfat parintesc, privindu-ma cu cel mai scarbos zambet pe care mi l-a afisat vreodata.

-Ok, vad ca ai inteles, ma bucur. Acum da-mi niste bani, trebuie sa ajung undeva urgent.

Isi intinde cealalta mana facandu-mi semn spre ea zambind. Imi ridic o spranceana gata sa il pocnesc drept in fata. Nu poate pur si simplu sa ma lase in pace, cel putin acum, totusi, i-am facut o favoare.

Oftez smucindu-ma astfel incat mana lui sa cada de pe umarul meu, apoi il ocolesc rugandu-ma sa taca din gura pentru ca, chiar aveam de gand sa ii dau una daca mai scotea vreun cuvant. Zambesc atunci cand realizez ca nu are de gand sa ma urmareasca, continuand sa merg pana aproape de iesire din parcarea sectiei, moment in care ma opresc brusc.

Poate din cauza masinii care aproape m-a lovit, lucru ce l-a facut pe soferul acesteia sa claxoneze in ultimul hal sau poate contactul vizual ce mi-a provocat socul vietii. Am clipit des simtind o dorinta imensa de a ma ascunde undeva, stiind totusi ca in momentul asta e mai inutil decat existenta mea pe pamant.

-Tu nu te uiti pe unde mergi? Daca te loveam?

Nu imi mut prvirea, mentinand contactul vizual cu Jung Kyung Seok ce ma privea cu o expresie ce insinua un "Ce naiba ai mai facut acum?".