Capitolul IX
-E singura cale, Yoon Gi! Intelege! Vrei sa mergi la inchisoare? Nu vrei sa-ti termini scoala? Sau ce? O sa accepti rahatul ala de amenda care poate fi chiar mai scumpa de atat, plus cazier. Gandeste-te putin, e mult mai bine asa.
Ma incrunt gata sa plang.
Da, vreau sa plang.
Sunt nevoit sa-mi dau toti banii pe care i-am strans pana acum pentru a scapa curat din rahatul asta. Toti banii meniti sa fie dati pe un apartament micut undeva foarte departe de tata. Plus ca singura sansa sa am toti banii e sa imprumut de la o perosana, deoarece inca nu am dreptul s-o fac de la banca. Nam Joon o sa ma ajute cu o parte deja, Tae Hyung pun pariu ca nu are de unde, Iar singura perosana bogata pe care o stiu e Ki Jun. Iar eu nu cersesc bani de la Ki Jun.
-Nu. NU!
Il vad pe Nam Joon cum isi da ochii peste cap din nou, apoi se se lasa pe spatele scaunului pe care era asezat.
-Intelege naiba odata si spune-mi daca stii de unde mai poti imprumuta bani.
Problema e ca sunt singurul care stie ca Ki Jun are bani. Ceea ce automat il face pe Nam Joon nestiutor, iar eu nu am de gand sa ii spun, o sa ma oblige sa ii cer lui.
-Nu stiu.
Ofteaza.
-Nici eu, la naiba!
Ma incrunt si eu gata sa-mi trag un pumn. Da, stiu ca e si vina lui. Da, stiu ca el e cel care m-a convins sa vin in seara aia. Da, stiu ca nu ar fi trebuit sa platesc singur. Dar sa fim seriosi, sa fim prinsi atunci a fost o intamplare. Puteam fi prinsi oricand. Puteam sa fiu si singur. A fost atunci pentru ca daca nu incetam putea fi mai rau, dar da, ce poate fi mai rau decat sa fiu singurul bagat in tot rahatul asta cand ar trebui sa fim toti? Presupun ca fatul ca trebuie sa ies singur din el.
La naiba cu tot!
Ma ridic de pe scaunul pe care stateam. Am plecat in cautarea lui Nam Joon, imediat ce ea s-a facut nevazuta de pe acoperis, pentru a-l intreba ce naiba fac, astfel ajungand in sala de clasa.
Ies pe usa fara vreo reactie din parea lui Nam Joon, semn ca se gandeste si din nou ignora tot ce se intempla in jururl lui, plecand acum dupa Ki Jun. O sa imi calc pe orgoliu si o sa vorbesc cu el in legatura cu asta, trebuie sa ma ajute avand in vedere ca stie mai bine decat mine cat imi e de dator.
Ies din scoala indreptandu-ma spre spatele cladirii. La sigur se afla acolo, daca nu, nu a venit la scoala si din cate stiu eu nu isi permite sa nu vina. Cautandu-mi cuvintele, trec de coltul cladirii vazandu-l pe Ki Jun rezemat de perete cu castiile in urechi si cu o tigara intre buze.
E singur.
Perfect!
Tusesc incet cand ajung in fata lui, apoi ii lovesc incet talpa pantofului cu piciorul. Tresare, apoi ii scoate o casca din ureche, uitandu-se in jur precaut.
-Ce naiba vrei?
II privesc fata putin seriata si rajesc. Logic, e singur, nimeini sa il ajute, nimeni sa ii pazeasca spatele, la ce m-as putea astepta?
Pacat ca de data asta nu am venit pentru ce crede el ca am venit, ceea ce imi face ranjetul sa piara imediat.
-Da-mi bani.
Pufeneste amuzat, iar eu ma abtin sa nu-i trag un pumn.
Si brusc cateva luni de inchisoare nu mai apar o asa mare agonie.
-Ce?
Imi rotesc ochii.
A auzit. Am zis-o cat de clar am putut doar pentru faptul ca nu vreau s-o mai repet vreodata, cel putin in fata lui. Faptul ca el ma pune s-o fac iar ma face sa vreau sa ii trag doi pumni.
CITEȘTI
SAUDADE
Fanfiction"Simțindu-i degetele fine peste piele feței mele nu mă poate face decât să mă gândesc la modurile în care i-am putut face rău până acum, cum am putut-o trata doar pentru că nu suportam ideea că ea are tot dreptul din lume să mă urască, făcându-mă di...
