SAUDADE

III

CAPITOLUL III

-Nu-mi pasa cat o sa scot de pe urma tipului astuia, dar ma jur Joon, daca o sa fim prinsi n-o sa tin cont ca esti prietenul meu.

Vad prin intuneric cum is da ochii peste cap.

-Da, da. Ai terminat?

Ma priveste plictisit.

-Nu prea cred ca o sa ma mai intrebi asta dupa ce o sa te vezi batut mar de cineva cu jumatate de cap mai scund decat tine, fraiere!

Isi da ochii peste cap.

-Esti atat de dragut cand visezi.

Ii dau un picior in tibie, el lasandu-se in jos din cauza impactului.

-Gay infect. Unde naiba e idiotul de Ki?

Il vad pe Tae Hyung cum pleaca de langa mine, mergand putin mai in fata pentru a se uita de ceilalti, cel mai probabil dupa rahatul de Ki Jun.

-Nu-l vad, dar daca nu se grabeste o sa mor de frig.

Imi intorc privirea spre parta opusa lui Tae Hyung, vazandu-l pe Ki Jun cu inca un tip in spatele sau.

-Wah, Min, la tine chiar nu ma asteptam. Adica, mi-a spus Nam Joon ca o sa vii, dar serios, chiar ai venit.

Imi dau ochii peste cap si imi pun sapca in cap.

-Taci naiba, idiotule. Nu e ca si cum nu l-ai amenintat pe Joon ca il scoti din chestia asta daca nu ma convinge.

Ii scuip cuvintele in fara si imi scot masca neagra din buzunar.

-Eu? Amenintari? Te rog, sunt prea inocent pentru asta.

Pufnesc in scarba si imi pun masca peste gura.

-Acum se intelege de ce nu stii nici macar sa lovesti.

Vad cum expresia de pe fata lui se schimba si face un pas spre  mine.

-Nu crezi ca ti-o cam ceri, Min? Chiar atat de mult vrei sa ti-o dau?

Fac un pas spre el, dar ii simt mana lui Nam Joon peste pieptul meu.

-Incetati naiba odata. Vine!

II mai arunc inca o privire nemernicului de Ki Jun, apoi ma intorc spre viitoare noastra victima.

-Ce naiba? De ce e asa de slab?

Intreaba Tae Hyung uitandu-se la Ki Jun curios, asteptand o explicatie plauzibila din partea lui.

-Nu stiu si nu-mi pasa. La cat de slab e, o sa terminam repede, iar cu cat mai repede, cu atat mai bine.

Imi dau ochii peste cap.

Gandire de rahat.

Pun pariu ca nici macar nu stie cum arata. I s-a spus ca o sa treaca la ora asta pe aici atunci cand iese de la munca sau ceva. Nici macar nu avem siguranta ca el e. Dar nemernicii astia se transforma atunci cand aud de suma de bani promisa ce ii poate intretine ceva timp.

Inteleg faptul ca e omenesc, dar ei nu mai au o limita de mult timp, iar faptul ca sunt nevoit sa practic rahatul asta cu ei nu ma face cu nimic mai bun decat un gunoi.

Ii vad pe toti cum isi fixeaza mastile, asteptand ca Ki Jun sa faca o miscare.

Fraierul ala i-a influentat atat de mult incat acum ei se poarta de parca chiar ar fi seful nostiu.

Imi duc privirea curios spre persoana ce in mai putin de 10 minute o sa fie pe jos, vazand-o relativ confuza. Nu ii puteam vedea fata din cauza glugii si a intunericului ce i-o acoperea, dar prin modul in care incerca sa se indeparteze de grupul format aici, bagandu-se practic in peretele de pe celalalt trotuar mi-am putut da seama ca nu e doar confuza, ci si speriata.