SAUDADE

XIV

CAPITOLUL XIV

Mi-am atins cu doua degete vanataia de pe obraz, incordandu-ma ca mai apoi sa imi inclestez pumnii si sa lovesc peretele din dreapta mea cat de tare pot, atragandu-i astfel atentia lui Nam Joon ce cauta un tricou curat in cosul cu rufe deoarece in dulapul meu nu era nici macar unul.

-Vorbind serios acum, de cand nu ai mai spalat hainele astea?

Imi pune intrebarea concentrandu-se pe haine. Vrea doar sa schimbe subiectul pentru a ma face pe mine sa ma calmez, dar eu nu vreau s-o fac, vreau sa mi pastrez furia in vene pana ajung sa-i sparg fata lui Ki Jun.

-Nu stiu, Nam Joon, de ce nu faci tu vreun calcul matematic ca sa afli?

Isi ridica privirea spre mine, lasand hainele sa-i cada din maini intr-un mod lejer, apoi se rezema de perete continuand sa ma priveasca serios, oarecum plictisit, gandindu-se cel mai probabil la cel mai bun mod de a ma snopi in baiatie.

-Acum vrei sa te certi cu mine? Bine Min Yoon Gi, dai drumul. Fa-o daca chiar crezi ca o sa te simti mai bine.

Imi face semn cu mana "sa incep", iar eu pufnesc simtind nervii amplificandu-se.

-De ce naiba a trebuit sa apara fix el?

Aleg sa schimb subiectul pentru ca altfel sigur am ajunge sa ne certam si in momentrul de fata asta e ultimul lucru pe care mi-l mai doresc. Stiu ca are dreptate, dar la naiba, ce altceva mai pot face in afara de a fi nervos?

Ma aplec pentru a baga toate hainele in masina de spalat neglijand total culorile. O sa regret mai tarziu, evident, dar asta fac eu pana la urma, stric totul.

Nam Joon tuseste incet, apoi ma impinge din fata masinii de spalat incepand sa scoata hainele una cate una, sortandu-le dupa culori.

-Nu stiu, Yoon Gi, poate e cineva acolo sus care chiar te uraste foarte mult sau mai rau-

Il urmaresc atent cum se opreste pentru cateva secunde, inghitind in sec, apoi isi duce o mana la ceafa si isi intoarce privirea spre mine.

-Cred ca m-a urmarit.

Ma incrunt.

Ce?

-De ce naiba te-ar urmari?

Isi incordeaza muschii spatelui, oftand, apoi inchide usa masinii, ridicandu-se in picioare pentru a se rezema de ea.

-Nu stiu sigur, dar i-am zis ca am ceva de rezolvat. S-a oferit sa ma insoteasca, dar l-am refuzat si s-a enervat.

Ma ridic de jos, fixandu-l cu privirea pentru a-i da de inteles ca vreau mai multe explicatii.

-Tu inca lucrezi cu el?

Ii tip in fata pregatindu-ma sa-l pocnesc.

-Yoon Gi aculta-ma...

Ii imping umerii, apoi imi ridic pumnul lovindu-i maxilarul, lucruri pe care le fac fara sa gandesc prea mult, sau chiar deloc.

-Ce naiba?!

Tipa la randul sau punandu-si o mana peste lovitura. Ma aplec luand de jos primul tricou pe care il vad simtind deja cum vina isi face loc in mintea mea.

-Yoon Gi, poti naiba sa ma asculti? Am nevoie de bani.

Il tintesc cu privirea gata sa-i mai trag una.

De ce naiba trebuie sa complice lucrurile si mai mult?

-Si nu-ti poti gasi o slujba?

Imi ridic o spranceana asteptandu-i raspunsul.