O pereche criminală

Capitolul 5

„Camera", așa îi place lui Simon să numească încăperea securizată, în care se află doar un pat pentru două persoane și nimic altceva. Nici televizor, nici muzică, nimic. E un fel de pedeapsă pe care o folosește atunci când nu ne mai înțelegem între noi, deși e pentru prima oară când urmează sa fie folosită de când sunt eu aici. Simon crede că așa ne poate face să ne împăcăm.

Ajung în fața ei și intru. Jace e oprit chiar în centru, cu spatele la mine. Doar împing ușa în urma mea ca să se închidă și o face cu un „cling", înainte să aud încuietoarele programate și controlate de către Simon, cum se activează.

Degetele i se înfășoară în jurul gâtului meu și strânge suficient de tare cât să-mi taie porția de aer. Nici nu știu cum am ajuns așa. Sunt întinsă pe saltea, Jace planează asupra mea, încercând să mă sufoce. Deși e cazul, nu mă zbat. Nu încerc să mă lupt ca să scap, pentru că știu că nu mi-ar face una ca asta. Nu pot explica de ce, dar știu.

Îmi ridic ochii înlăcrimați asupra privirii lui. Ochii săi scânteiesc în semiîntuneric și îmi dau seama că nu e în toate facultățile mintale. Nici unul nu suntem pentru că nu e întocmai normal să faci ce facem noi.

Încă din copilărie mi-am dat oarecum seama că nu sunt ca un copil normal, că nu gândesc la fel ca unul. Îmi plăcea să urmăresc cum câinele familiei maltrata și agresa pisica celor din vecini - nici el nu era prea normal. Îi plăcea să o alerge, să o smotocească, să o tăvălească prin noroi, apoi îi dădea pur și simplu drumul și o prindea a doua zi.

Mi-am dat seama că nu sunt întocmai normală, pentru că de fiecare dată când asistam la certurile dintre mama și tatăl meu natural, în capul meu se înfiripau tot felul de modalități prin care să-l rănesc pe el, ca să nu o mai lovească pe ea. Ba chiar am fost la un pas să-l rănesc cu un cuțit de bucătărie, în loc să fug și să mă ascund sub patul meu și să aștept ca totul să se termine. Mi-am dat seama că nu sunt normală când băteam fete la școală, cu toate că acestea nu-mi făceau nimic. Am schimbat trei școli, după ce am fost exmatriculată din toate.

La vârsta de șaisprezece ani, am început să fur - nici asta nu e ceva normal, pentru că nu furam că nu aveam, ci pentru că îmi plăcea să o fac. M-am afundat într-un anturaj de adolescenți anormali și m-am potrivit la perfecție, pentru că toți erau la fel ca mine. Nu tocmai normali. Nici în ziua de astăzi nu sunt, dar am venit în casa lui Simon și aici nimeni nu judecă pe nimeni, până

când Jace a crezut că e mai normal decât noi toți. Chiar el, care a omorât optzeci și unu de persoane fără să-i cunoască măcar. Poate că e mai anormal decât oricine și ar trebui să mă feresc de el pe viitor.

Ca acum, de exemplu. Nu mă lupt, pentru că e în zadar și se pare că nici el nu mai vrea să mă strângă de gât. Strânsoarea sa slăbește tot mai mult și în curând rămâne doar la a-și ține mâinile pe gâtul meu ca într-o îmbrățișare caldă. Degetele îi alunecă spre decolteu, în timp ce le urmărește cu privirea. Pieptul meu se ridică, când trag aer din plin și îmi înăbuș tusea; până acum mi-am ținut respirația, ca plămânii să nu-mi cerșească atât de tare aer.

Aștept să văd ce vrea să facă. Cu indexul trasează conturul sutienului, respirând regulat. În schimb, eu sun ca o morișcă, la cât de repede inspir și expir. Apoi se ridică pur și simplu și se îndreaptă spre fereastra doar puțin ridicată - pe care intră câte o rafală de vânt. Cum am spus, nu poate să-mi facă rău. Ceva îl oprește chiar când e la limită.

Mă ridic în capul oaselor și mă târăsc pe saltea până ajung să mă sprijin de tăblia patului. Îmi trec mâinile prin păr și îl dau tot peste umeri, ca să nu-mi mai intre în faţă, apoi îmi îndrept privirea spre el. Are o poziție dreaptă, poate prea dreaptă pentru un om. Pieptul lui se umflă și se dezumflă în ritm cu respirația, iar maxilarul îi zvâcnește deseori, în același timp în care palmele i se strâng în pumni. Îmi permit să îl studiez, căci nu mă vede. E înalt, în jur de un metru și nouăzeci de centimetri, dacă nu mai mult. Are picioare lungi și musculoase, talie îngustă și un spate care m-ar ascunde cu totul după el. Gâtul îi e gros și vena i se zbate violent.