O pereche criminală

Capitolul 7

Simt cum ceva mă leagănă, căci sunt între granița de „dorm dusă" și „sunt mai trează decât cocoșul care ar cânta, dacă ar fi vreunul aici". Încerc să mă scufund din nou în somn, și când aproape reușesc, ceva rece mă bagă în sperieți. Deschid ochii mari și mă înfig în Jace ca o mâță panicată.

― Ah, la dracu'! exclamă. Nora, scoate-ți ghearele din spatele meu!

M-am culcat în pat și mă trezesc sub jetul de apă rece al dușului. Cu toate că realizez asta, nu sunt pregătită să-i dau drumul. Rămân cu unghiile înfipte în pielea lui și cocoțată cu totul pe el, încercând să mă feresc.

― O să-mi lași urme, la naiba!

Jace învârteşte robinetul și abia după ce apa se încălzește, mă dau jos de pe el. Blugii în care am adormit, se lipesc de picioarele mele și am o expresie posacă. Nu am nevoie de oglindă să-mi dau seama de asta.

― Acum că te-ai trezit, trebuie să vorbim despre... ceva, spune și strâmbă din nas. Mai ții minte de misiunea cu Frederico?

Încuviințez din cap.

― Și de ceea ce am făcut după, pe capota mașinii, în fața tuturor, chiar în centrul Barcelonei?

Mă încrunt. Nu înțeleg unde vrea să ajungă cu asta sau poate că e o nouă abordare, prin care vrea să mă facă să înțeleg că vrea să facem sex.

― Da, spun suspicioasă.

― Ei bine, nu ne-am protejat și eu... știi tu.

― Ai SIDA?! întreb șocată.

Nu știu care dintre noi e mai șocat acum.

― Nu fi idioată! mârâie. Nu am nicio boală, vrei analize?

― Atunci?

― Ai vomitat aseară, Nora.

― Corect.

Apoi îmi pică fisa.

― Oh, drace!

Îmi acopăr gura cu mâna, să maschez șocul, care m-a lăsat cu gura căscată. Acum înțeleg unde bate. Crede că sunt gravidă și aș spune fericită un „nu", dacă aș fi sigură măcar puțin pe asta. Am crezut că chipsurilor li se datorează faptul că mi-am dat sufletul aseară, nici prin gând nu mi-a trecut că poate sunt pur și simplu însărcinată. Adică, un copil crește în mine. Am dat de naiba!

― Jace, dacă sunt...

― Nu se știe, înghite în sec. Dar mai bine faci un test, nu? O să cumpărăm unul pe drum. Nora, dacă iese pozitiv?

Îmi trec mâna prin părul ud. Nici nu ne-am mai străduit să ieșim din duș sau cel puțin să oprim apa. Situația e criminală.

― Păi, există tot felul de... știi tu, avorturi? Cred.

― Glumești, nu? E un copil! aproape urlă la mine.

― Care crește în mine! țip și eu. De ce nu ai rămas tu gravid?

Își arcuiește o sprânceană, ironizându-mă. Pufnesc și îi dau un pumn în piept; lovitură ce îmi cauzează mie durere, nu lui.

― Poți să te calmezi? mârâie la mine. Agitația asta îi face rău copilului.

Amândoi simțim impactul cuvintelor lui și muțim câteva momente.

― Dar dacă nu te-am lăsat însărcinată și ne agităm degeaba? mă întreabă.