Îngerul Negru (2)

Odihnește-te în pace!

Astfel a început să plouă câteva zile. Degeaba l-au dus la spital, au spus ca e rece deja si n-au ce să-i facă, iar cel mai bun doctor: Creatorul, nu apărea. Ceea ce era ciudat.

Proxima: Aa...hmh...

Vincent: Nu-ți face bine dacă plângi...

Proxima: Vincent! De ce îmi face Creatorul asta?! De ce? Ce e cu el?

Vincent: Nu el e de vină... mai sunt si alte forțe in Univers! De ce va gânditi cu totii ca El trebuie doar sa va faca pe toți fericiți, trebuie sa înveți sa lupți!

Proxima: Oare nu e îndeajuns?! Mama mea? Acum unicul care mi-a reaprins viața? Am avut de ales: tata sau el! Si eu.. AM ALES GREȘIT!

Vincent: BA NU! Ai ales foarte bine!

Proxima: De ce zici asta? Pentru ca cel mai puternic demon a murit? Pentru că de acum se va termina Armageddon-ul?

Vincent: Nu... PROXIMA! CREZI CA EU NU ÎL IUBEAM? ERA FRATELE MEU! CHIAR DACA NU ERA CEL ADEVĂRAT! Am înțeles cum e să simți ceva pentru o persoană care maiba stie daca simțea la fel! Acum Z a preluat Iadul, si cine știe ce mai pune la cale! ... îmi e greu si mie Proxima... dar învăț să mă descurc.

Proxima: Vincent... eu te iubesc... nu vei fi singur niciodată! Când eram mică, mă rugam Creatorului să-mi trimită un înger... și în sfârșit mi-a trimis!

Vincent: Ți-a trimis mai de mult... dar nu știai tu, și-i zâmbi Proximei care răspunse tot cu un zâmbet.

Proxima: Când îl îngroapă?

Vincent: Mâine? Nu știu...

Proxima: Să ma trezești te rog... în seara asta vreu sa-l veghez, să ma satur de privirea lui tăcută pentru ultima dată.

Vincent: Cum vrei tu...

În seara aia Vincent adormi primul în timp ce Proxima stătea în genunchi la patul lui...

Nici rugăciunile nu te mai aduc înapoi Lucifer... măcar o clipă... nici incantatiile... oare Dumnezeu mai exista după toate astea? Chiar daca îl văd... tot necredincioasa sunt în ceea ce privesc... și nu mai cred că există vreo cale cate să ma doboare din ce gandesc deja. Mi-ai inpus spaima si m-ai forțat sa fac ce nu am vrut, nu pot gasi fericire în rugaciune sau lumânări! Mai triste mă fac! Nu știu de unde vin, nu știu cine ești, dar nu mai vreau sa știu de Tine Doamne!

Stând așa, cuprinsă de gânduri închise ochii și aproape adormea când... ușa se deschise și o silueta neagră intră pe ușă. Proxima se prefăcu că doarme.

???: Oh, Lucifer... ce ai ajuns acum? Unde îți e suflarea pe care ți-am dat-o? Știi ca nu pot trăi fără tine! Știi ca n-ai sa mori până n-am să mor eu, așa că trezește-te mâine seară și vino înapoi în lumea noastră! A celor vii-

L-a atins pe cap și mână ciudata se opri în paru-i roșcat, mângâindu-l. Apoi se aplecă și-l sărută pe frunte, iar înainte să plece a spus: Noapte bună!, după care Proxima adormi.

Dimineață se trezi târziu... nu mai era trupul lui și-n cameră era doar ea cu Vincent.

Proxima: Ai zis ca mă trezești!

Vincent: Huh? Dar ce? Am adormit? Cum...

Proxima: Păi nu știu cum! Dar Yadiel nu mai e aici! Am avut si un vis ciudat...

Vincent: Poate au plecat la cimitir, hai sa vedem.

Ajunși acolo, n-au gasit decat o piatră pe care scria Dumnezeu să-l aibă-n pază.

Proxima: Oh, Yadiel, am sa încerc sa fiu puternică și sa nu plâng, așa cum vrei tu!

Vincent: Proxima... eu plec... dacă mai stau... plâng.

Proxima: Du-te Vincent... am sa vin si eu mai târziu.

Timpul trecea, și Proxima doar stătea acolo... cu ochii închiși.

Z: Ai murit și tu, sau ce?

Proxima: Ce mai vrei de la mine? Nu mi-ai distrus viața destul?

Z: Nu, de altfel... ce-aș mai căuta aici?

Proxima: Ce amuzant! Ce mai vrei?

Z: Dragostea ta?

Proxima: Glumești, nu-i așa?

Z: Da glumesc... CREZI CA DEMONII GLUMESC PROXIMA? Părem noi tipii amuzanți?

Proxima: Ahhh, nu mai știu! Doar lasă-mă să plâng!!!

Z: Am venit să te întreb, vrei să fii sclava mea?

Proxima: Chiar îți bați joc de mine! Du-te la Roxane! Ce ai cu mine deodată?

Z: Am sa îți zic un secret... vezi florile alea de acolo?

Proxima: De pe mormântul lui Yadiel?

Z: Aham, sunt aduse de ea.

Proxima: Roxane?

Z: Mda! Și dimineață nu te-ai trezit pentru că Roxane a avur grijă de asta! L-a luat pe Yadiel mai devreme... când a aflat că l-am ucis, a fost un șoc pentru ea. Dar uite ce mormânt frumos are, pentru un diavol ca el!

Proxima: El era iubirea vieții mele!

Z: Era un demon Proxima, și demonii rămân demoni. Dar văd ca ești cam tristă, nu vrei sa te duc să vezi ceva frumos? Să te simți mai bine?

Proxima: Unde? În mormânt?

Z: Nu mai fi așa optimistă! Nu scapi tu asa ușor de viața! Hahah! Doar... dă-mi mâna!, și-i apucă mână caldă a fetei rapid, ca într-o clipire, sa fie într-un loc părăsit si ciudat.

Proxima: A! Unde sunt? Du-mă înapoi!!!

Z: Proxima?

Proxima: Nu! Nu mă mai striga! Mereu se întâmplă ceva rău când ma strigi pe nume!

Z: Proxima, dragă?

Proxima: CE!

Z: Deschide ușa.

Proxima: Mmm...de ce?

Z: Îți e frică?

Proxima: DA! Îmi e frică de tine și tot ceea ce faci!

Z: Așa și trebuie. Acum deschide ușa.

Proxima: Nu! Ce nu înțelegi?

Z: BINE! O deschid eu!

Proxima închise ochii speriată, însă demonul o prinse de mână si o împinse înăuntru.

Z: Surpriză! Poți deschide ochii!

Proxima: Ăh? Ce naiba.a.a..a..A. Roxane?!

Z: Ăhăm! În carne și oase... sau ce-a mai rămas din ea! Hehe... lasă-mă să-ți explic: aici a făcut ea ritualul... și aici s-a desprins de el. Era deprimată dupa moartea lui Lucifer si n-a mai vrut să ținem pactul, așa ca i-am zis cum poate să se elibereze!

Proxima: Sadic mai ești! Dar acum nu mai ai demoni, deci sunt liberă și eu?

Z: Nu mai am, într-adevăr, dar am obținut ce mi-am dorit, nu? Însă tu...

Proxima: Săraca de Roxane... nu a făcut nimic greșit (și îi îmbrățișa picioarele care se legănau ciudat) demonii ăștia ne fac să greșim... și știu cum să acționeze repede. Îmi pare rău că te-am urât.

Z: Oh, ce tot faci! Acum o să sufere mai puțin în Focurile mele pentru ca ai iertat-o...

Proxima: Poate că... e mai bine așa.

Z: Și tu când ai de gând sa cedezi si sa mi te alături?

Proxima: Niciodată?

Z: E o întrebare sau o afirmare?

Proxima: Am zis-o doar cu imprudență... nu e nimic.

Z: Mmm... mai vedem noi, dragă Proxima.

Proxima: Acum mă duci înapoi?

Z: Dacă asta dorești...