Îngerul Negru (2)

Inexistența

Tata: Proxima?

Proxima: Ce vrei și tu?

Tata: Doar... să văd dacă ești bine...

Proxima: A, ți-ai amintit de mine... scuze...dar nu ma simt bine sa vorbim acum...

Tata: Dar nici daca stai așa nu îți face bine...

Proxima: Lasă-mă singură TATĂ! Te rog!

   Și închizând ușa camerei ei, se trânti cu capul în pernă.

Proxima: Nu mai înțeleg nimic! Ce e cu viața mea? De când a devenit așa complicat să trăiești?

Tata: Scumpo? Scuze că te deranjez, pot sa intru?

Proxima: Ce vrei?!

Tata: Știu că nu sunt ca mama... dar poți vorbi mereu cu mine atâta timp cât sunt aici... știi asta?

Proxima: Da!

Tata: Dacă te deranjează ceva... de ce plângi?

Proxima: Nu plâng!!! Eu. Doar- Nu mai rezist! Nu mai pot trăi așa TATĂ! Cu oameni care- ma urăsc mereu! Sunt singură, sunt... izolată! Nu am prieteni pe când alți adolescenți de vârsta mea au! Nu pot sa iubesc pe cineva ca MEREU se termină ca naiba relațiile! Ce mai vrei să știi?

Tata: Dragă... si mie mi-a fost greu cand eram tânăr, poate nu trec prin ce treci tu-

Proxima: Logic ca nu treci! La mine e ceva mult mai complicat!

Tata: Ascultă-mă, te rog... dar chiar dacă nu te înțeleg, e bine să vorbești cu cineva. Dumnezeu e mare și ne ajută!

Proxima: DUMNEZEU NU FACE nimic! Crede-mă ! E doar un idiot care dă sfaturi, însă niciodată nu acționează!

Tata: Nu spune asa ceva, Dumnezeu e cel care ni te-a dat.

Proxima: De ce ești așa credincios? L-ai vazut pe Dumnezeu cumva?

Tata: Nu, dar asta nu ma oprește sa cred-

Proxima: La fel cum nu te oprește sa nu crezi! Dupa câte mi se întâmplă eu nu cred ca el mai există!

Tata: Ei, haide... toate astea nu sunt decat niște teste care sa îți întărească credința.

Proxima: Pentru mine, de astăzi, EL este un nimeni si Universul e Nimic!

Tata: Of, Proxima...

Proxima: Lasă-mă singură tată... nu vreau sa vorbesc cu nimeni acum...

Tata: Bine, gândește-te cât timp vrei, iar când crezi ca ești mai bine, cheamă-mă.

   *după momente triste în care Proxima plânde și iar plânse*

Proxima: Gata! Asta e! Nu am nimic de pierdut! și îmbrăcând-se se furișa afară din casă, pe ploaie...

    Spre un loc cunoscut vouă...

Proxima: Z!!!!!!!! Știu ca ești aici!

Z: Ai învățat să-ți folosești puterile?

Proxima: Nu. Dar mereu funcționează gluma asta!

Z: Cât ai plâns azi Proxima dragă?

Proxima: Nu am plâns...

Z: A, mă scuzi. Am citit greșit în ochii tai strălucitori și oboseala de pe față. Cred că așa arătați voi oamenii de obicei, nu? Precum si mirosul ăsta de slăbiciune pe care îl simt de departe...

Proxima: Poate ca am plâns!

Z: Mereu am avut un vis...

Proxima: Ce vis?

Z: Nu ți-l pot spune, ca nu mi l-ai mai îndeplini!

Proxima: Z! Sunt si așa destul de tristă! Vrei sa ma faci sa plâng din nou?

Z: Da?

Proxima: Z!!!

Z: E frumos sa plângi Proxima, m-aș simți bine si eu, nu numai tu. Vezi, eu nu pot plânge, pentru ca sunt demon si nu am formă umană... dar voi puteți. Profită de asta cât mai poți... oricum nimanui nu-i pasă de tine. Nimeni nu știe că ești aici... și chiar dacă ar vrea să te găsească cineva nu ar putea. De ce ai venit aici Proxima? Să mori?

Proxima: Nu! Sau poate că da? Oricum nu am altceva mai bun de făcut cu viața mea...

Z: Daca te sinucizi ajungi în Iad.

Proxima: Eu vreau sa ajung cu tine! Tu nu-mi faci rău si nu te superi! Tu ma înțelegi și nu ma izgonesti! Tu mă iubești!

Z: Eu ti-am mai zis Proxima, dar acum e cam târziu. Îmi pare rău... dar nu mai am nevoie de tine.

Proxima: Dar Z-

Z: Hai, plângi oleacă Proxima. Că ești singură definitiv de acum!

  Fata, cu lacrimi în ochi se duse pe balcon din nou. Se urcă pe balustrada de beton...

Z: De data asta nu mai sar după tine! Aruncă-te daca vrei sa ajungi chinuită de Lucifer o eternitate de acum în colo! Sunt sigură ca o sa savureze fiecare strigăt de suferință pe care i-l vei da, sau... ce-ar fi să sari înapoi jos, și să fii fericita câteva clipe cu mine~

   Atât i-a trebuit Proximei că și era în brațele lui Z, calde si primitoare.

Z: Mereu am visat să-mi plângi în brațe. Mă face să ma simt așa PUTERNIC! De ce plângi Proxima?

Proxima: De fericire!

Z: Așa te vreau...

Proxima: Urăsc când te joci cu mine!

Z: Și eu te iubesc, Proxima!

   După o lungă perioadă... Proxima se întoarse acasă seara... unde...

Tata: Unde ai plecat așa de capul tău? Mi-am facut un milion de griji! Am crezut că te-ai omorât sau ceva!

Proxima: De ce ți-ar păsa? Și așa nu-ti păsa de mine când eram mică! Atâtea nopți în care o băteai pe mama! Atâtea nopți în care plângeam si tu nici nu știai!

Tata: Proxima! Nu striga la mine, te rog! Și nu ma judeca pentru ce an făcut în trecut!

Proxima: De ce? Și așa nu ești tatăl meu! Nu știi sa ai grijă de copii tăi! Unul ai avut... si acum l-au pierdut!

Tata: Cum îndrăznești sa îmi vorbești așa? Nu te mai recunosc! Tu... care erai fetița aia cuminte...

Proxima: Lasă-mă naibii! și trânti ușa camerei ei.

   Proxima: mi-am luat tot ce îmi trebuie, acum pot sa plec de aici definitiv...

   Și când a dat sa deschida ușa, era închisă. Cheia sigur era la tatăl ei în cameră... geamurile... erau acoperite? Ce naiba?

Proxima: Și acum ce fac? Mă arunc de la etaj?

Z: O noua perspectivă a vieții Proxima, bravo!

Proxima: Taci Z si scapă-mă de aici!

Tata: Păi si tatăl tau n-o sa creadă că ceva ciudat s-a întâmplat?

Proxima: Ah, nu m-am gândit la asta. O sa bănuiască dupa aceea că cineva e la mijloc...

Z: Și crezi ca îmi pasă?

Proxima: Nu știu... ar trebui?

Z: Nu? Hai sa plecăm Proxima! Ce e cu tine? zise zâmbind și luând-o în brațe sări pe geam și dispăru în lumina soarelui.