Îngerul Negru (2)

Adio... Universule

Lucifer se stingea încetul cu încetul... la fel cum Saia se stingea în castelul ei...

Iar acolo, în mijlocul Iadului era Proxima și Zet. Privindu-i, vedeai multe... de la demonul negru inferior, vedeai acum un adevărat Înger Negru puternic, iar din omul normal ce era odată Proxima, azi era o ființă puternică ce se lupta pentru propriu-i Univers si Universul altora.

    Proxima începu prima, iar unind-și mâinile formă un nucleu de putere pe care îl aruncă înspre Z, acesta fu trântit mulți kilometri depărtare. Atunci se teleporta după el, continuând în aceiași manevră. Cand se opri sa vadă de Z, din norul negru de cenușă si foc, se auzi...

Z: Acum e rândul meu Proxima...

  Proxima fu lovită inimaginabil de tare, arsă și sfâșiată în cele mai dureroase moduri... problema lui Z, era că el nu se oprea decat când credea El că victima e moartă.

Proxima: Nu meriți Iadul! spuse în timp ce încerca să evite mișcările lui Z.

Z: Cine ți-a cerut părerea? Nici tu nu meriți să trăiești! Nu știu cum de au ales un copil așa slab pentru a salva Universul!

Proxima: Pentru că nu sunt un copil slab și obișnuit! Am în mine putere, care îmi hrănește dorința ce devine un haos de neoprit! Iar când îmi doresc ceva cu adevărat, obțin!

Z: Numai prostii îți ies pe gură Proxima! și o trântește pe jos.

Proxima: Și totuși ai iubit gura asta... spune ea ridicându-se.

Z: Te-am folosit! În niciun caz iubit! și o mai trântește o dată.

Proxima: Ai avut mereu grijă de mine! Și mai fi iubit și după ce murea Saia, nu mai fi lăsat acolo! spune blocând lovitura lui Z. Cred ca mai trăiești numai din ura ta proprie pe care o ai pentru dragostea dintre Lucifer și mine!

Z: Încetează cu toate iluziile astea Proxima! Cred ca vin din imaginația ta bolnavă! și demonul crea un glob de lumină pe care-l trânti în ea cu forță.

Proxima: Să fim serioși Victor... te-a durut când Lucifer m-a luat în locul tău! zice făcând aceiași manevră, iar acum doua dare de lumină se luptau pentru a vedea care e mai puternică.

Z: Ce tot vorbești!!! se enervă Z.

Proxima: Nu-i așa că primul sărut l-am avut noi doi? Și acum nu mai ai nimic din iubirea mea?

Z: NICI NU AM NEVOIE!!! se răsti demonul.

     Iar cu asta spusă, Z își concentra toată puterea lui și îi arse mâinile Proximei, creând doua găuri mari în ele. Îi curgea sânge din ele, dar era vâscos și negru... era și Victor acolo... căci așa era coșmarul acela pe care îl avu de vreo două ori fără sa știe ca, de fapt era un vis premoniție...

Proxima: Deci ăsta era visul! zise căzând la pământ fără puteri. E exact... fiecare detaliu...

Z: Dar nu l-ai visat până la capăt! Lasă-mă să-ți arăt finalul! se apropie Z zâmbind.

   Z își înalță mâinile în aer creând un cerc de foc ce-i înconjură. Proxima era extenuată și fără putere. Aici se termina probabil și viața ei...

    Z se puse jos, încet lângă Proxima. Își manji mâinile cu sângele ei și îl mirosi, după care  îl gustă.

Z: Cât de dulce e... dar nu mai dulce ca tine Proxima! și o sărută lung... și dulce.

Proxima: Parcă... mă... urai, respiră greu Proxima.

Z: Da Proxima, așa se joacă teatru, dar când sunt lângă tine nu rezist să nu te sărut, să te ating și să îți spun că te iubesc cu adevărat!

Proxima: Chiar... mă iubești? Nu înțeleg... dacă mor... măcar să știu adevărul...

Z: Te-am iubit de când erai un simplu copil neștiutor... poate aș fi putut profita mai mult de tine atunci decât acum... dar ce pot sa zic, îmi place să ma joc.

Proxima: Te urăsc...

Z: Da? Așa îmi mulțumești tu, după ce îți spun adevărul? Oh, Proxima, Proxima...

Proxima: Niciodată nu e de bine... când mă strigi pe nume...

Z: Te-am otrăvit cu acel sărut!

Proxima: Ce?! De ce? Dar... Asta nu înseamnă că murim amândoi?

   Z cazu lângă Proxima, jos.

Proxima: Z! Nu... ! Nu pot muri!

Z: Oh! De ce nu îți accepți moartea? Poate aici se încheie viața ta! Și nu vei avea nici Rai, nici Iad... nu vezi? E haos în Universul ăsta! Dar în Universul nostru de aici e plăcut... vreau sa stau cu tine aici o eternitate!

Proxima: Oh Z... dacă murim acum... trebuie sa îți spun ceva..., și se întoarce cu greu spre fața lui Z.

Z: Mai repede... până nu mor primul!

Proxima: L-am iubit mult pe Lucifer...

Z: Vai... mersi! Voi muri împăcat acum...

Proxima: Dar... te-am iubit și pe tine...

Z: Știam eu... că suntem făcuți unul pentru celălat... și nimic nu ne poate despărți...

Proxima: Până în ziua când mi-ai frânt inima... m-ai mințit si te-ai folosit de mine... dar să știi ca aș mai vrea sa traiesc... doar să pot trece din nou prin toate alea...

Z: Proxima... știi ca există si un antidot?

Proxima: În momentul ăsta prefer să mor așa! Mi-a părut bine să trăiesc... împreună cu voi..., și închise ochii pentru o veșnică eternitate.

Z: Mă bucur Prox...ima...ah... otrava asta e puternica al naibii... ai grijă de tine în continuare Proxima..., iar Z, prin ultimele sale puteri se întinse către ea...

    Și o sărută...dulce...
Dulce...

Până la sânge.