Îngerul Negru (2)

Memorii

Proxima: ÎN SFÂRȘIT ACASĂ!!! Fără demoni răi... Fără nimic! Oh ce bine e! Fără Roxane! Acum poate în sfârșit viața mea va fi liniștită.

Yadiel: Asta sper și eu! Vreau mai mult timp cu tine, să ne distrăm... Și-

Vincent: Ușor legumă ce ești! Fetița asta e încă sub paza mea.

Yadiel: Of, iar tu...

Proxima îndreptându-se spre casa, îl vede pe tatal ei care iese sa vada toată zarva asta de afară.

Yadiel: Cred ca ar trebui sa-i explici tatălui tau cine suntem noi... mai ales eu... eheh.

Proxima: Tată! Uite! Ăștia sunt prietenii mei! Și Yadiel... el... e... iubitul meu!

Tata: Aa... vă pot ajuta cu ceva?

Proxima: Tată ce ai? Te simți bine?

Tata: Nu știu despre ce vorbești... ne cunoaștem sau...

Proxima: DA! Adică sunt fiica ta! Ar trebui să mă recunoști, știi?

Tata: Îmi pare rău dar nu te pot ajuta... poate poliția știe mai bine unde e familia ta...

Proxima: Dar... TATĂ !

Yadiel: Proxima, Proxima, ușor! Nu vrei să ajungi iar la poliție!

Vincent: Hai la noi acasă...

Proxima: DAR EU NU ÎNȚELEG! CE SE ÎNTÂMPLĂ?

Yadiel: E din vina lui Z... a șters memoriile tuturor după cum a promis...

Proxima:Da! Și încă prea bine! Dar tatăl meu ce avea cu planurile lui?

Yadiel: Nu e de la asta! Dar a văzut un demon, si oamenii care nu sunt implicați în asta li se șterg memoria... bine... nu toată... asta a fost partea a doua...

Proxima: A profitat de mine!!!

Yadiel: Ah... știam eu ca nu renunță el asa ușor...

Proxima: Ohhh, și acum ce mă fac? El e singurul părinte care mi-a mai rămas, nu vreau sa îl pierd!

Yadiel: Te înțeleg... dar eu nu am ce vorbi cu Z... daca vrei îl căutam prin Iad, dar nu o sa se termine bine daca îl găsim, știi? O sa vrea ceva în schimb...

Proxima: Ce mai poate să vrea? Eu sunt disperată aici si el va trebui să ma ajute! Nu știu... ce să mă fac... fără familie... nici măcar nu am un frate sau ... pe cineva apropiat... și într-o zi voi dispărea și eu...

Vincent: Nu te mai gândi așa Proxima! Îți strici capul!

Yadiel: Exact, hai sa încercăm să-l căutăm.

Și-au căutat Iadul tot... zile la rând... credeau ca nu mai au șanse... credeau ca aici se termină totul... când Proxima se hotărî să caute și în lumea umană. S-a dus la cabana bântuită... apoi s-a gândit că ar putea fi în clădirea unde Roxane...

Așa că se interesă de pe internet unde a fost găsită moarta Roxane și porni într-acolo.

Proxima: Alo? E cineva?

Liniște...

Proxima: Z? pot să simt ceva ... ești aici?

Z: Logic ca poți sa simți fata Diavolului... doar ai puteri!

Proxima: Z! ... oh, Z!

Z: Ce ai Proxima? Pare că îți vine să plângi.

Proxima: TATA! I-ai șters memoria... și...

Z: Și ce? Mi-am ținut cuvântul de demon și asta am sa fac în continuare!

Proxima: Dar... trebuie să îi redai memoriile! A uitat de mine! A uitat de tot!

Z: Și de ce aș face asta? Am jurat că nu voi mai avea de afaceri cu voi, și asta fac.

Proxima: O, nu mai fi așa! Te rog... nu pot trăi așa... cu el uitând de existența mea! Mă doare!

Z: ȘI CREZI CĂ PE MINE NU M-A DURUT PRIN CÂTE AM TRECUT?

Proxima: Nu știu ce să fac...

Z: Ei bine nici eu! Dă-i drumu' si omoară-te!

Proxima: Ăăă... nu pot face nimic sa te conving?

Z: Ești un simplu om Proxima... cu ce m-ai putea ajuta în momentul ăsta?

Proxima: Păi nu știu!

Z: Exact... ai suflet trist. Acum scuză-ma... dar prefer sa te ignor.

Proxima fugi atunci ca dintr-un impuls pe balconul camerei în care se aflau, privi golul de sub picioare... văzu ca e mult până jos... și se aruncă.