Colții din umbră

Capitolul 2

 A trecut și prima zi de liceu,așa că ajung acasă și mă trântesc pe canapea.Dau drumul la televizor și mă intrept spre bucătărie ca să îmi fac ceva de mâncare.Dar chiar atunci îmi sună telefonul. 

 -Da?-așezându-mă pe scaun- 

 -Vanessa?Sunt eu Ana.Uite de ce te-am sunat.Voiam să te întreb dacă vrei să mergem la o cafenea să mai stăm de vorbă! 

 -Tocmai mă pregăteam să mănânc,dar,ok.Ne vedem acolo într-un sfert de oră! 

 -Bine,hai că trebuie să închid,ne vedem. 

 -Paa!-închizând- 

 Las tot ce trebuia să fac,și urc sus ca să mă pregătesc.Îmi iau o rochie puțin peste genunchi,o geacă de blugi peste,îmi prind părul într-o coadă și-mi iau geanta în care îmi indes diferite chestii.  Mă încalț cu niște opincuțe lejere și ies pe ușă.Nu trebuie să iau autobuzul până la cafenea pentru că ajung destul de repede mergând pe jos.Când ajung,o caut pe Ana.Și când o văd îmi zâmbește,iar eu îi fac cu mâna și mă așez lângă ea. 

 -Mulțumesc că ai venit.Cred că te întrebi de ce te-am chemat.Vreau să-ți spun că nu te-am chemat pentru un motiv anume,voiam doar să vorbim-zâmbind- 

 -Nu este nimic,oricum nu aveam ce să fac,îmi face bine să mai ies și eu din casă! 

 -Comandați ceva?-întreabă chelnerul- 

 -Două cafele cu lapte.Mulțumesc!-zâmbind- 

 -Vin imediat.-plecând- 

 -Deci,cum ți se pare noul liceu? 

 -Destul de drăguț,cred.Adică,poate o să mă acomodez destul de repede,așa că nu va fi vreo problemă!-zâmbind- 

 Ușă se auzi,și iar am simțit un aer rece pe spate.La fel ca la școală.Îmi întorc privirea și îi văd pe frații Clark așezându-se la o masă îndepărtată de noi,Ian fiind cu fața la mine. 

 -Ce caută ei aici?-încă privindu-i- 

 -Vin aici în fiecare săptămână.Dar nu cer niciodată nimic.Doar vin,și vorbesc.Dar nu prea mă interesează ce fac,doar vin aici,nu-i bag în seamă. 

 Ian a privit cum îl priveam insistent așa că a început să se încrunte la mine,iar eu automat mi-am întors privirea. 

 -Cafele dumneavoastră.-așezându-le pe măsuța din lemn- 

 -Mulțumim!-trăgând o ceașcă spre ea- Deci,de ce ai ales liceul ăsta? 

 -Tata m-a trimis la mama,și automat trebuia să îmi caut și un liceu nou.Liceul ăsta era cel mai aproape de casa unde locuiește mama.-sorbind din ceașca de cafea- 

 -Înțeleg.-sorbind și ea- 

 Timpul trecu foarte repede vorbind.Se făcu deja ora 19:00 așa că trebuia să plec acasă. 

 -Se face târziu,eu cam trebuie să plec.-ridicându-mă- 

 -Stai că vin și eu.-luându-mă de mână- 

 Am ieșit din cafenea,și am mers amândouă spre stația de autobuz.Se făcuse târziu așa că,ca să ajung mai repede am luat autobuzul. 

   Când am ajuns acasă,mama deja venise de la serviciu. 

 -Hei,mamă! 

 -Hei,Vanessa,unde ai fost? 

 -Am fost la o cafenea cu o prietenă.-așezându-mă lângă ea- 

 -Deci,cum ți se pare liceul?Ți-ai făcut deja prieteni? 

 -Liceul este deja de drăguț,da mi-am făcut câțiva prieteni... 

 -Și,îți place vreun băiat?-trăgându-mă spre ea și privindu-mă curioasă- 

 Nu i-am răspuns,doar am dat ochii peste cap și am plecat. 

 -Ce,am spus ceva greșit? 

 -Noapte bună,mamă! 

 Ajung în cameră,mă dezbrac,și merg la baie ca să fac un duș fierbinte.Îmi înfășor un prosop și ies din baie,mă îmbrac în pijamale și mă bag în pat.Nu trecuse mult timp,și nici nu mi-am dat seama când adormisem. 

 Mă trezesc speriată,iar avusem un vis.Iar l-am visat pe Ian.Bag capul în pernă și încep să țip.Cobor jos și vasusem că era deja 6:40. 

 -Nu,nu,nu,nu,nu,nu!!O să întârzii!-stresată- 

 Urc în grabă în camera mea,îmi iau o pereche de blugi și un pulover mai subțire cu un ursuleț pe el,geacă mea de piele,mă machiez îmi las părul ușor pe spate și cobor jos.Îmi iau în grabă un covrig și ies pe ușă.Alergam în grabă,de frică să nu pierd și autobuzul. 

 Ajung în ultimele minute în clasă,la timp ca profesorul să mă prezinte colegilor. 

 -Copii,ea este Vanessa Mitchell.Este de acum,noua voastră colegă!Sper să vă înțelegeți bine.Domnișoară Mitchell,o să stați lângă Ian.În prima bancă.-făcându-mi semn să mă așez- 

 Pe bune?! 

 Merg timidă spre banca mea și mă așez lângă el.Nici nu se uită,la mine,se uită pe geam.Miros eu urât?Am ceva pe față? 

 Fie.Nu vrea să mă bage în seamă,și eu pot să joc jocul ăsta.Nici eu nu o să-l bag. 

 Ora a trecut repede,așa că mă reped să ies prima din clasă și ajung afară.Mă uit în sus și văd cum constructorii pun un geam nou la etajul de sus.Aud un țipăt slab. 

 -Atenție! 

 Nu puteam să mă dau la o parte,doar mă uităm în sus și vedeam cum geamul cade direct spre mine.Când să mă lovească,în următoarea secundă era în celalalta parte a liceului. 

 Mă uit lângă mine și eram cu Ian. 

 -Ce?!Parcă eram...-confuză- 

 -Ar trebuie să fi mai atentă.-vizibil nervos- 

 -Cum ai ajuns aici,așa de repede...?-confuză- 

 -Nu mă întrebi,nu îți răspund.Data viitoare să fie mai atentă.Nu știi ce ți se putea întâmpla! 

 Și plecă.