Colții din umbră

Capitolul 7

Dar nu a apucat să termine căci mama a intrat în cameră.

"Întrerup ceva?"

"Troy era pe cale să îmi spună ceva important"

"Este gata masa,de aceea v-am chemat.Haideți coborâți..."

"Troy..."

"Ian este singurul în stare să îți spună asta!Întreabă-l!"

"Ok..."

Ies împreună cu Troy din cameră și coborâm jos la masă.Oare ce a vrut să spună despre Ian?De unde îl cunoaște?Toate aceste gânduri m-au făcut să îmi pierd pofta de mâncare.

"Vanessa,nici nu te-ai atins de mâncare.S-a întâmplat ceva?"

"Nu,mamă.Doar că nu îmi este foame.Eu urc sus."

"În regulă,înțeleg"

Mă ridic de la masă și urc scările încet până la mine în cameră.Mă așez în pat,vorbele spuse de Troy invadându-mi mintea.Mă ridic și iau laptopul de pe birou.Încep să caut diferite informații în legătură cu ce mi-a spus Troy,și cu lucrurile ciudate văzute la Ian.Mâini foarte reci,nu mănâncă niciodată,nu îi place soarele,cum i se schimbă culoarea ochilor,felul în care m-a salvat la școală,acea viteză...

Am căutat destul de mult până am dat de ceva.Vârcolac?Nu,chestiile astea nu există.Sirenă?Pfff,da,sigur sirenă. Vampir?Nu,în niciun caz.

Las laptopul de o parte și mă bag în pat.

****

Dimineața mă trezesc cu o îngrozitoare durere de cap.Poate pentru că nu am dormit toată noaptea.Mă ridic leneșă din pat și mă duc la baie dând drumul la apă.În timp mă duc și îmi iau haine din cameră. Mă bag la duș și încerc să mă relaxez,dar după 5 minute ies afară.Îmi șterg bine corpul cu pufosul meu prosop și apoi mă îmbrac cu o pereche de blugi,un tricou alb și un pulover drăguț.  Ies din baie și cobor jos.Mă așteptam să dau de Troy,deoarece mama mi-a spus că va mai sta câteva zile pe la noi.Când voiam să ies pe ușă,văd un bilețel pus la oglindă.Îl iau și văd că este de la Troy. 

" Vanessa,când tu o să te trezești eu o să fiu deja plecat.M-a sunat mama și m-a chemat acasă,ca să am grijă de o vecină bolnava cât timp este ea plecată.Să nu se îngrijoreze mătușa pentru mine,voi fi bine.Ai grijă de tine,Vanessa.În legătură cu Ian...Stai departe de el.Te rog!Pentru binele tău. 

                                                                            

                                                                       Troy "

 Oh,super.De ce e așa îngrijorat în legătură cu Ian?Doar nu este cine știe ce creatură magică care se transformă la lună plină iar eu sunt următoarea lui victimă!Sau poate este așa? 

 Îmi iau tenișii în picioare și ies afară pe ușă,ducându-mă direct la stația de autobuz. 

*****

 Cum ajung la școală,îl caut pe Ian.Băiatul ăsta are niște explicații de dat. 

 "Vanessa?"

 Era Ana. 

 "Ce?" 

 "Ce este cu tine?Ești distrasă și nici nu îmi răspunzi la mesaje.Te-am sunată aseară de nenumărate ori!Ce s-a întâmplat?" 

 Nu aveam de când să îi spun că urmam să fiu violată,dar nici despre Ian. 

 "Am avut niște treburi.Sunt bine,serios.Eu trebuie să plec,învăț pentru test." 

 Chiar nu am chef de ea. 

 "Ok.." 

 O iau grăbită spre clasă,iar spre surprinderea mea Ian era deja în bancă. 

 "Bună" 

   "Ian,trebuie să vorbim" 

 "Despre ce?" 

 "Îți spun la sfârșitul orelor.Să nu pleci" 

 "Bine,bine." 

 Îmi scot cărțile și le așez pe bancă,iar profesorul intră în clasă începând ora" 

*******

 Ies grăbită din clasă și mă așez pe bancă din curtea școlii așteptându-l pe Ian.Sunt unpic speriată dar și emoționată.Dacă este un triton,vârcolac,sirenă,vampir,lup?Ce idioată sunt.Chiar când mă gândeam la el,uite-l cum vine spre mine.  Palmele încep să îmi transpire rău. 

 "Ce voiai să vorbești cu mine?" 

 Inspiră,expiră,inspiră,expiră.NU DISPERA! 

 "Vreau să te întreb ceva foarte important" 

 "Mă sperii,spune odată despre ce este vorba" 

 "Haide într-un loc mai liniștit în care putem vorbi" 

Ne urcăm în mașina lui și urmăm un lung drum până în pădure.Poate un loc prea liniștit.Când ajungem,îmi face semn să cobor.Deschid portiera mașinii și fac pași mici spre mica băncuță din pădure.Mă așez speriată pe ea,iar Ian vine lângă mine. 

 "Spune" 

 "Frate,este mai greu decât am crezut" 

 "Vanessa!" 

 "Gata,gata!Stai,da-mi puțin timp" 

 "Îmi spui sau plec?" 

 Trag adânc aer în piept iar apoi îmi mut privirea,ochii lui întâlnindu-i pe ai mei. 

 "Ian...ce ești?"