Dark-JB fan fiction ^în Curs De Editare^

Capitolul 8

Cand a aparut era un bosorog vai de capul lui. (facepalm. )

J: Cu ce te pot ajuta ?

Eu: Am nevoie de cateva informatii.

J: Hai in biroul meu.

Am intrat in casa si am mers in biroul lui. Ne-am asezat pe scaune si am inceput sa vorbim.

J: Ce informatii iti trebuie ?

Eu: Cum e vremea saptamana asta ?

J: E insori.. ce tot zici acolo ?

Am scos pistolul si l-am pus pe masa fara sa-i dau drumul.

Eu: Ce stii despre sotii Bieber ?

J: Nimic.

Am incarcat pistolul si l-am indreptat spre el.

Eu: Mai gandeste-te.

J: Nu-i cunosc.

Ma scoate din sarite asta. Am iesit din birou si l-am luat pe baiat ostatic.

J: Nu-i face rau te rog. E bolnav.

Eu: Atunci ii fac un bine ca nu se mai chinuie.

J: Cine esti ?

Eu: Dark.

Cand mi-a auzit numele a facut ochii cat cepele.

J: Sotii Bieber erau niste hoti. Furau copii si le vindeau organele. Eu ii ajutam cu clientii. Pe tine te-au tinut mai mult pentru ca erai mic si nu prea aveam clienti. Mi-au zis ca te arunca la caini daca nu le gasesc clienti si mi-a fost mila de tine. I-am prins in capcana si i-am omorat. Te-am luat la mine si ai plecat cand nu eram atent. Am iesit dupa tine si erai in bratele unui om. L-am lasat pe el sa aiba grija de tine.

Eu: Aha. Si parintii mei biologici ?

J: Ei te-au cautat toti anii astia. Eu i-am mintit ca esti mort.

Eu: De ce ai facut asta ?

J: Pentru ca nu stiam unde esti.

Eu: Dispari pustiu.

I-am dat drumul la baiat si l-am luat pe John.

Eu: Ma duci la ei acum si le spui ca sunt fiul lor.

J: Bine bine.

Am iesit cu el din casa si am intrat in masina. El mi-a dat adresa si eu am condus pana acolo. Am ajuns in Calabassas la o casa foarte mare. Am parcat masina si am mers la poarta. John a sunat si in cateva minute o doamna si-a facut aparitia. Semanam cu ea la structura fetei deci clar ea e mama. Era micuta de statura, dar foarte frumoasa. Avea parul lung si brunet,ochii verzi si o privire calda. A deschis poarta si se uita in ochii mei. A inceput sa planga si mi-a sarit in brate.

J: El este f...

Ea: Nu e nevoie sa-mi zici John. Este fiul meu.

A inceput sa planga,de bucurie cred,si la fel si eu. Ma simteam neputincios in bratele ei. Parca eram un copilas in brate la mama lui. Ce sentiment minunat!

Eu: Putem intra ?

Ea: Desigur. Haideti!

J: Eu va las. Sigur aveti de vorbit.

Ea: Cum vrei.

Eu: Mersi John.

J: Nu ai pentru ce.

Am intrat in casa si era imensa. Avea un living urias decorat foarte frumos. M-a condus pana la canapeaua din mijloc si ne-am asezat.

Ea: Eu nu am ce sa-ti comunic,decat ca te-am cautat tot timpul asta si nu am incetat sa credem ca traiesti. Tu ce ai facut ?